Scorul acestui articol
[Total: 0 voturi. Media: 0]

La înscăunarea sa ca președinte, în 2004, Traian Băsescu părea, pentru adulatorii săi, un fel de Midas, regele frigian care transforma în aur tot ce atingea. Probabil însă că, dintr-o deficiență de rețetă cromozomică, din cauza porilor de caracter, această însușire mult apreciată a început să se răsufle, precum un vin vechi ce trage aer și se oțețește. Astfel s-a ajuns în situația de azi când atingerea lui Traian Băsescu are darul de a cocli orice, până și pepite cu potențial, cum, zic unii (și eu printre ei), ar fi fost MRU.

Prin politica sa autoritaristă și viscerală, prin prostiile incomensurabile la care a fost împins de legenda de „infailibil” cu care l-au poleit lingăii săi paraziți (vă mai amintiți: „noi toți ne tragem din Traian, din Traian Băsescu”?),  prin potențialul său infecțios, acest om a ajuns azi să fie privit ca un fel de lepros șef ce trebuie evitat, ca un „lider de la Tichilești”.

Priveam aseară grupul PDL ce făcea declarații după consultările de la Cotroceni. Așezați cu tigvele în V, cu punctul lor de minim întruchipat de (v)orbitorul Emil Boc, păreau o solie a leproșilor din care se desprindeau, mortificate, falange de degete, speranțe eșuate și alte terminații. În afara lui Vasile Blaga, singurul cât de cât intreg (chiar nu știu ce l-a apucat să se expună într-o astfel de companie de fragmentați) ni se arătau vederii  personaje din Goya, părăginite de preanocivele lor contraperformanțe politice: girafa Anastase (cu numărătoarea ei de voturi), adusă la cervicale ca un mâner de baston, vânjoasa Udrea (cu telegondolele și bazinele ei de înot), înfoiată la păr precum și la burice, Oltean, înghițitorul de broscoi, cu musteața pleoștită de suflul propriilor gogomănii și, peste toți, din cel mai de jos punct (observați efectul gravitației inverse), constituționalistul Boc, de ale cărui contribuții decisive la bunăstarea națiunii nici nu mai trebuie să amintesc. Acest grup simboliza chintesența realizărilor băsesciene, tot ce președintele – jucător a fost în stare să ofere țării în interminabilii săi ani de mandat.

Dar efectul cel mai sugestiv al ruinei galopante pe care atingerea băsesciană a ajuns să o provoace, este ilustrat de mărirea și decăderea lui MRU.  E drept că la aceste cascadorii pe verticală, în regim de mare viteză,  și-a adus o contribuție pe măsură și subiectul, prea grăbit în a-și valorifica acumulările, însă factorul decisiv, distrugător,  rămâne totuși asocierea cu Băsescu, umbra toxică a acestuia, forța lui de deșertificare.

Mie, într-un fel, îmi pare rău de MRU. Dar și mai rău îmi pare că, prin comportarea sa, prin pactul cu diavolul la care a consimțit, a scos iar de la inima omului simplu (ca pe vremea IMGB-iștilor) categoria învățaților, educaților, premianților, de care, dacă vrem să progresăm, avem nevoie.

Minți precum Pleșu, Liiceanu, Patapievici, Cărtărescu, MRU, pot fi utile în ridicarea României. Trebuie însă ajutate să nu mai greșească nava de îmbarcare. Și să nu se mai amestece cu erzațuri  compromițătoare de valori autentice precum Mihăieș ori Tismăneanu ori Voinescu.

Agentul patogen Traian Băsescu dă semne că începe să cedeze la tratament. Imaginația lui combinatorică, entuziasmul virușilor din instituții ale statului care îl sprijineau făcând din legi și constituție ceva consultativ, prezintă semne de declin accelerat. Ofensivul nostru președinte  pare a fi comutat pe tactici defensive.

Cum nimeni nu-și mai dorește palma sa protectoare pe umăr, singurul lucru decent care ii mai rămâne de făcut cu această palmă ar fi  un semn de adio, de la o fereastră în mișcare.

Contele de Saint GermainEditorialeAnastase,Basescu,Blaga,cartarescu,Goya,Ion Oltean,lepros,Liiceanu,Midas,mihaies,MRU,Patapievici,Plesu,Tichilesti,tismaneanu,Udrea,VoinescuLa înscăunarea sa ca președinte, în 2004, Traian Băsescu părea, pentru adulatorii săi, un fel de Midas, regele frigian care transforma în aur tot ce atingea. Probabil însă că, dintr-o deficiență de rețetă cromozomică, din cauza porilor de caracter, această însușire mult apreciată a început să se răsufle, precum...Blog politic si polemic