Scorul acestui articol
[Total: 0 voturi. Media: 0]
La înscăunarea sa ca preşedinte, în 2004, Traian Băsescu părea, pentru adulatorii săi, un fel de Midas, regele frigian care transforma în aur tot ce atingea. Probabil însă că, dintr-o deficienţă de reţetă cromozomică, din cauza porilor de caracter, această însuşire mult apreciată a început să se răsufle, precum un vin vechi ce trage aer şi se oţeţeşte. Astfel s-a ajuns în situaţia de azi când atingerea lui Traian Băsescu are darul de a cocli orice, până şi pepite cu potenţial, cum, zic unii (şi eu printre ei), ar fi fost MRU.

Prin politica sa autoritaristă şi viscerală, prin prostiile incomensurabile la care a fost împins de legenda de “infailibil” cu care l-au poleit lingăii săi paraziţi (vă mai amintiţi: “noi toţi ne tragem din Traian, din Traian Băsescu”?),  prin potenţialul său infecţios, acest om a ajuns azi să fie privit ca un fel de lepros şef ce trebuie evitat, ca un “lider de la Tichileşti”.

Priveam aseară grupul PDL ce făcea declaraţii după consultările de la Cotroceni. Aşezaţi cu tigvele în V, cu punctul lor de minim întruchipat de (v)orbitorul Emil Boc, păreau o solie a leproşilor din care se desprindeau, mortificate, falange de degete, speranţe eşuate şi alte terminaţii. În afara lui Vasile Blaga, singurul cât de cât intreg (chiar nu ştiu ce l-a apucat să se expună într-o astfel de companie de fragmentaţi) ni se arătau vederii  personaje din Goya, părăginite de preanocivele lor contraperformanţe politice: girafa Anastase (cu numărătoarea ei de voturi), adusă la cervicale ca un mâner de baston, vânjoasa Udrea (cu telegondolele şi bazinele ei de înot), înfoiată la păr precum şi la burice, Oltean, înghiţitorul de broscoi, cu musteaţa pleoştită de suflul propriilor gogomănii şi, peste toţi, din cel mai de jos punct (observaţi efectul gravitaţiei inverse), constituţionalistul Boc, de ale cărui contribuţii decisive la bunăstarea naţiunii nici nu mai trebuie să amintesc. Acest grup simboliza chintesenţa realizărilor băsesciene, tot ce preşedintele – jucător a fost în stare să ofere ţării în interminabilii săi ani de mandat.

Dar efectul cel mai sugestiv al ruinei galopante pe care atingerea băsesciană a ajuns să o provoace, este ilustrat de mărirea şi decăderea lui MRU.  E drept că la aceste cascadorii pe verticală, în regim de mare viteză,  şi-a adus o contribuţie pe măsură şi subiectul, prea grăbit în a-şi valorifica acumulările, însă factorul decisiv, distrugător,  rămâne totuşi asocierea cu Băsescu, umbra toxică a acestuia, forţa lui de deşertificare.

Mie, într-un fel, îmi pare rău de MRU. Dar şi mai rău îmi pare că, prin comportarea sa, prin pactul cu diavolul la care a consimţit, a scos iar de la inima omului simplu (ca pe vremea IMGB-iştilor) categoria învăţaţilor, educaţilor, premianţilor, de care, dacă vrem să progresăm, avem nevoie.

Minţi precum Pleşu, Liiceanu, Patapievici, Cărtărescu, MRU, pot fi utile în ridicarea României. Trebuie însă ajutate să nu mai greşească nava de îmbarcare. Şi să nu se mai amestece cu erzaţuri  compromiţătoare de valori autentice precum Mihăieş ori Tismăneanu ori Voinescu.

Agentul patogen Traian Băsescu dă semne că începe să cedeze la tratament. Imaginaţia lui combinatorică, entuziasmul viruşilor din instituţii ale statului care îl sprijineau făcând din legi şi constituţie ceva consultativ, prezintă semne de declin accelerat. Ofensivul nostru preşedinte  pare a fi comutat pe tactici defensive.

Cum nimeni nu-şi mai doreşte palma sa protectoare pe umăr, singurul lucru decent care ii mai rămâne de făcut cu această palmă ar fi  un semn de adio, de la o fereastră în mişcare.

Contele de Saint GermainEditorialeAnastase,Basescu,Blaga,cartarescu,Goya,Ion Oltean,lepros,Liiceanu,Midas,mihaies,MRU,Patapievici,Plesu,Tichilesti,tismaneanu,Udrea,VoinescuLa înscăunarea sa ca preşedinte, în 2004, Traian Băsescu părea, pentru adulatorii săi, un fel de Midas, regele frigian care transforma în aur tot ce atingea. Probabil însă că, dintr-o deficienţă de reţetă cromozomică, din cauza porilor de caracter, această însuşire mult apreciată a început să se răsufle, precum...Blog politic si polemic