Scorul acestui articol
[Total: 28 voturi. Media: 4.2]

Trebuie să accept că declarația de ieri (joi, 19 mai 2016) a preÈ™edintelui Johannis mi s-a părut una stranie. Nu pentru că a fost de o stângăcie soră cu prostia ci pentru că mi-a lăsat impresia că a fost gândită dinadins aÈ™a.

Aproape că încep să recunosc un mod de operare.

Dar să încep cu începutul.

Îmi iau curajul să vă formulez întrebarea din titlu despre Klaus Johannis, îndrăzneață, veți recunoaște, profitând de faptul că după prestatia de ieri din fața ziariÈ™tilor, pe tema scandalului Hexi Pharma, preÈ™edintele a devenit subiectul unor critici furibunde È™i generalizate. În această atmosferă, aproape unanim ostilă domniei sale, eu lansez o ipoteză. După care îmi pun repede mâinile la urechi să mă apăr de protestele și ironiile ce vor urma:

nu cumva suntem matorii aplicării în practică, de către Klaus Johannis, a uneia dintre teoriile lui Machiavelli, din celebrul său eseu Principele, È™i anume: „žÎn anumite circumstanțe, simularea prostiei constituie dovada celei mai înalte înțelepciuni?”

Să ne plasăm în următoarea construcție:

  1. Klaus Johannis chiar vrea să scape România de infecția generalizată, morală, materială, politică în care regimul Băsescu a lăsat țara;
  2. Pentru aceasta trebuie să se lupte cu sistemul moștenit, ostil lui, cu ancorele instituționale și umane pe care acel regim nefast le-a plasat în toate nodurile de putere, să le desființeze și să le înlocuiască cu structuri nepervertite, fidele unui proiect de înnoire;
  3. În momentul preluării puterii de la Cotroceni (decembrie 2014), principalii adversari ai președintelui Johannis erau tandemul de forță SRI „“ DNA și partidul politic pe care tocmai îl învinsese în alegerile prezidențiale, PSD. Oricare dintre acești adversari, dacă s-ar fi angajat cu el într-o luptă unu contra unu, l-ar fi putut doborî fără probleme. PSD-ul prin majoritatea zdrobitoare din parlament, binomul SRI „“ DNA prin forța secretelor compromițătoare la care are acces și prin capacitatea de a construi dosare penale la ordin, pe care apoi să le exploateze mediatic până la atingerea scopului urmărit.

În aceste condiții Klaus Johannis avea următoarea alternativă: sau să declanșeze o luptă dură, corp la corp, cu acești adversari de temut, fiecare puncheur redutabil în felul său, sau să tragă de timp pentru a-și consolida puterea și, în măsura posibilităților, să inițieze unele schimbări care să nu-i întărâte prea tare pe adversari.

Nefiind, ca Traian Băsescu, nici om al mahalalei (cu boxuri la ficați și capete în gură) nici antrenat militărește să-și descarce armele mortale în victime pe care le privește în ochi ca apoi să le savureze agonia, Klaus Johannis a optat pentru a doua variantă.

Tot Machiavelli a spus: „žCel ce-și învinge dușmanii printr-o stratagemă este mai de prețuit decât cel ce-i învinge prin forță”.

Dacă cumva Klaus Johannis și-a făcut un plan de luptă pentru a nu se lăsa transformat în marionetă de mai puternicii momentului și dacă cumva acest plan de luptă a fost influențat de gândirea machiavelică, atunci teoria pe care încerc să v-o prezint aici capătă mai multă consistență.

Cu PSD-ul a rezolvat-o într-un an, exact așa cum a promis la începutul mandatului său. Pozând în aliatul necondiționat al binomului SRI „“ DNA, l-a împins practic pe acesta să-l doboare pe Victor Ponta, cu guvernul său cu tot, impresia generală fiind că el, Klaus Johannis, nu a trebuit să-și murdărească prea mult mâinile cu sânge de stânga întrucât s-au găsit alții să-i facă treburile murdare.

Cu binomul este, însă, mult mai greu. Iar singurul mod in care a găsit să conviețuiască cu acest balaur bicefal, fără daune ireversibile, a fost  să-i dovedească fidelitate și să-l oblige, dacă nu la reciprocitate, măcar la păstrarea unor aparențe de bună colaborare.

Laura Kovesi reprezintă adversarul cel mai de temul al lui Klaus Johannis pentru viitoarele prezidențiale. Scoaterea ei, până atunci, din marile jocuri politice de la București, nu poate să nu fie o  prioritate absolută pentru președinte dacă chiar își dorește, cum a anunțat, un al doilea mandat. Ce a făcut, în acest context, discipolul lui Machiavelli? Într-un context de oarecare fragilizare a șefei DNA, prin izbucnirea scandalului Black Cube, s-a arătat solidar cu dânsa până la capăt, semnându-i în regim de urgență un nou mandat la parchetul anticorupție și declarându-i public susținerea totală. Cine, după acest umăr oferit la greu, i-ar putea reproșa, vreodată, lui Klaus Johannis, că nu a arătat fidelitatea cuvenită zeiței justiției române? În alt plan, însă, pilonii de susținere ai edificiului DNA par a fi dat de nisip în urma scandalului cu spionii din Israel. Dacă, Doamne ferește, de aici va rezulta vreo alunecare de teren cu daune colaterale pentru Laura Kovesi, domnul Johannis va putea scăpa de această doamnă și fără să fi mâncat usturoi și fără a răspândi vreo halenă de pus batista la nas.

Cât despre Coldea „“ SRI, machiavelismul președintelui Johannis a luat forma declarației de ieri de la care am pornit comentariul de față. „žAceasta este experiența mea, că SRI își face treaba și sînt anumite instituții care în anumite momente nu își fac treaba„.

Consider că domnul Johannis avea n variante de răspuns mai puțin prostești decât aceasta, pe care a preferat-o. Putea spune: „žAm verificat, SRI și-a făcut treaba„ ori altele, asemenea, construite în jurul unei  certitudini și nu a unei impresii. A ales să invoce ceea ce crede el, nu ceea ce știe el. Tradus în semnificații pentru destinatari aflați în culise și nu la popota trupei, președintele Johannis a încercat o victimizare strategică, pentru a obține credite viitoare din partea celor pe care îi apără acum. „žVezi, Coldea, – părea a spune Johannis- te-am luat pe barba mea, mi i-am ridicat pe toți ăștia în cap doar ca să te scot la vopsea. Puteam să cer desecretizare, dar ce le-ai fi arătat? Așa, am aruncat-o în curtea altora! Asta înseamnă echipă, pricepi?”.

Pe de altă parte, însă, și cu sprijinul și fără sprijinul lui Johannis, asediul asupra SRI tot continuă. Armele cu lunetă ale ziariștilor, alimentate din surse infailibile, aproape imposibil de blocat odată robinetul deschis, nu pot fi abătute spre ținte false.

Înțelegeti stratagema? Pricepeți transpunerea în practică a teoriilor machiavelice? Asupra inamicului asmuți forțe obscure și disipate, iar tu îi iei apărarea, chiar asumându-ți riscuri. Îi anihilezi astfel variantele de atac ce te-ar putea privi, și, mai mult, îl obligi la recunoștință. Dublă lovitură: el cade, tu rămâi în picioare!

De ce nu l-am crede capabil pe Klaus Johannis de astfel de montări sofisticate? Noi, în locul lui, ne-am fi luat de piept cu Laura Kovesi știind că, în orice moment, printr-un dosar documentat de generalul Coldea, ne-ar putea împinge pe noi, sau familia noastră, în întunericul și promiscuitatea imparțialei justiții române?

Prin tăcerile lui, prin anumite gesturi ieșite din previzibil (numirea lui Dan Mihalache la Președinție în disprețul contestării lui de către intelectualii lui Băsescu, instalarea lui Helvig la SRI și a lui MRU la SIE, paltonul aruncat pe mașina de protocol și, mai recent, refuzul participării la Deveselu și trimiterea lui Cioloș la Washington, să răspundă chemării la ordin a americanilor), Klaus Johannis ne demonstrează că ar putea fi și altfel decât lasă impresia în majoritatea timpului.

Că ar putea fi un președinte genial!

Contele de Saint GermainEditorialebinomul SRI-DNA,Black Cube,Ciolos,Deveselu,Generalul Coldea,Helvig,Hexi Pharma,Klaus Johannis,Laura Kovesi,Machiavelli,MRU,Principele,PSD,Victor PontaTrebuie să accept că declarația de ieri (joi, 19 mai 2016) a preÈ™edintelui Johannis mi s-a părut una stranie. Nu pentru că a fost de o stângăcie soră cu prostia ci pentru că mi-a lăsat impresia că a fost gândită dinadins aÈ™a. Aproape că încep să recunosc un mod de...Blog politic si polemic