Scorul acestui articol
[Total: 0 voturi. Media: 0]

Cine a trăit vremurile de apogeu ale securității ceaușiste știe că una dintre particularitățile acestui instrument politic de teroare și control era modul de acțiune individual, camuflat, al slujbașilor săi, mod de acțiune perfecționat uneori până aproape de desăvârșire.
Chiar dacă formau o mare armata, securiștii sistemului comunist erau instruiți să nu intervină grupat, să nu atragă atenția populației prin tehnici de intimidare colectivă ci să se comporte mai degrabă ca niște năluci, pe cont propriu, greu de reperat, prezenți peste tot și nicăieri.
Și procedurile de luptă ale actualelor servicii de informații, continuatoarele funestei securități ceaușiste, mizează esențial pe surpriză, pe pierderea în decor a agenților lor, pe cameleonism.
Infiltrare, virusare, raportare, totul cu maximă disimulare, totul pe șest, iată 3 reguli de bază ale muncii securiștilor de ieri și de azi.
Când însă îi vezi ieșind panicați din scorburile lor individuale, din grotele lor deghizate, precum șobolanii la incendiu sau la naufragiu,  când încep să acționeze în haită, intrând în dispozitiv de luptă la vedere și desconspirându-și adevărata identitate, înseamnă că ceva grav îi perturbă, îi obligă la sacrificii radicale.
Toată lumea știe că publicații precum EVZ și România Liberă sunt, de fapt, oficine securistice. Nu trebuie să fii mare om de litere ca să-ți dai seama de la prima lectură că indivizi precum Mircea Marian ori Silviu Sergiu, ori Andreea Pora ori Dan Andronic  nu au nici cea mai mică chemare, ce să mai vorbesc de talent, pentru meseria de jurnalist. Ca să te dumirești că ceea ce fac personaje reptiliene precum  Dan Cristian Turturică, Cristian Câmpeanu, Sabina Fati nu este nicidecum  gazetărie ci o formă neevoluată de diversiune pe bază de ordin de serviciu.
Am scris de multe ori aici despre adevăratul rol al acestor trepăduși infiltrați de servicii prin redacții: acela de a încerca să transmită către legiunile securistice din teritoriu direcțiile propagandistice de la centru, de a iniția campanii de susținere sau denigrare, după interes, care să fie apoi preluate și dezvoltate cât mai larg posibil la nivel național.
Ceea ce mă face însă să revin acum asupra subiectului este o criză de demență colectivă ce a cuprins în aceste zile, într-un mod pe cât de spectaculos pe atât de simptomatic, o întreagă redacție de ziar. E vorba de redacția ziarului România Liberă.
Toți șobolanii cu ecuson de presă detașați de servicii în sordidele birouri ale acestui cotidian au ieșit simultan și furibund la atac cu o țintă unică: Dan Voiculescu – Antena 3.
Vă rog să vă țineți de nas și să deschideți doar pentru 30 de secunde imunda ediție (electronică) a României Libere de azi. Veți descoperi o probă de acțiune la comandă și de isterie în grup ce rar veți avea ocazia să mai vedeți: pe sfertul de sus al primei pagini sunt publicate nu mai puțin de 3 articole (ei le spun, în găunoasa lor grandomanie, editoriale) ce-l atacă pe Dan Voiculescu: „Capul lui Voiculescu și nașterea pesedistului nou” de Cristian Câmpeanu, „Voiculescu, sfârșit de etapă în România. Ce urmează?” de Sabina Fati, „De ce a început asaltul împotriva lui Voiculescu?” de Dan Cristian Turturică.
Tonul acestor  articole este unul de-a dreptul goebbelsian, de nervi care au pocnit și de creiere ce se privesc în oglindă și nu se recunosc. Iată un scurt citat din delirul gheenic al lui Cristian Câmpeanu:
„Deși am mai spus-o, simțim nevoia să repetăm. Antena 3 și tot ceea ce reprezintă ea n-a fost niciodată „žorgan de presă”, ci un instrument de propagandă de tip nazist. Șantajul în varianta Antena 3 nu este asemeni oricărui șantaj practicat în mod traditional în presa română sau în afară. Voiculescu nu este un Cațavencu pe stil nou sau un Pamfil Șeicaru, nu este nici echivalentul românesc al lui Rupert Murdoch sau întruchiparea mogulului arhetipal, Charles Foster Kane. Voiculescu este mai degrabă echivalentul lui Eugen Å¢urcanu, odiosul torționar de la închisoarea Pitești, Antena 3 este echivalentul media al Camerei 4 Spital, iar „žexcepționalii jurnaliști ai Antenei 3″, echivalentul torționarilor reuniți în Organizația Deținuților cu Convingeri Comuniste, agenții Reeducării. Ai Reeducării Națiunii prin televiziune”.
„Hoțul strigă hoții” – reprezintă o caracterizare palidă a ceea ce fac, fără pic de rușine sau de frică de Dumnezeu dar și fără pic de minte, acești emuli ai lui Pleșită travestiți în colegi ai lui Pamfil Șeicaru.
Ceea ce reușesc să-mi transmită mie și, foarte probabil, tuturor celor care au înțeles mecanismele de manipulare ale putridului regim Băsescu, este că sunt disperați. Și că, în disperarea lor, nu mai au nici sânge rece de securist, nici minte limpede de jurnalist (dacă le-or fi avut vreodată), ci doar o formă degenerată de spirit de turmă care-i face să urmeze în prăpastie, sinucigaș, țapul cu ancoră la cozoroc.

Contele de Saint GermainEditorialul de joiAndreea Pora,Antena 3,Cristian Campeanu,Dabina Fati,Dan Andronic,Dan Cristian Turturica,Dan Voiculescu,EVZ,Hotul striga hotii,Mircea Marian,Pamfil Seicaru,regimul Basescu,Romania Libera,securitatea ceausista,serviciile secrete,Silviu SergiuCine a trăit vremurile de apogeu ale securității ceaușiste știe că una dintre particularitățile acestui instrument politic de teroare și control era modul de acțiune individual, camuflat, al slujbașilor săi, mod de acțiune perfecționat uneori până aproape de desăvârșire. Chiar dacă formau o mare armata, securiștii sistemului comunist erau instruiți...Blog politic si polemic