Scorul acestui articol
[Total: 0 voturi. Media: 0]
S-a deteriorat în 10 luni cât alții în 10 ani, împrăștiind în jur, cu fiecare nouă apariție, un damf de fleică uitată prea mult la soare. Tot mai indigest, mai vânăt, mai bâzâit de muscoii necrofagi ce vor să profite de pe urma lui până la capăt, se descompune galopant. Un atotputernic închipuit, îmbătrânind ca-n acid, aterizând din hamacul îmbătător dar sterp al egoismului său feroce direct la groapa de gunoi a memoriei sociale. Ca un ghiul de magraon slobozit, la beție, în privată.
Adus de șale, ridat, pieziș, labil, amnezic, contradictoriu. Dar cu reflexul arătării pumnului și săritului la beregată încă viu, ca o zbatere de cocoș după descăpățânare. Jalnic dar și comic în inadecvarea lui, precum torționarul Vișinescu, cu mușchii deveniți franjuri, încercând să lovească ziariștii care îi puneau întrebări incomode și înjurându-i ca la secție: “Iti dau, f… Cristosu’ ma-tii sa-ti f…”.
Mi s-a părut atât de caraghios încercând să pareze diplomatic atacul năucitor lansat de Silvian Ionescu asupra sa. Să nu comenteze, însemna să recunoască. Să contraatace și mai dur, în stilul său de șantagist format la școala nemiloasă a securității ceaușiste, era riscant. Silvian Ionescu, nu doar că fusese instruit la aceeași școală a durilor și lipsiților de scrupule, dar mai avea și atuul deținerii atâtor adevăruri compromițătoare despre el, Trăenel. Și atunci a ales să evite a-și întărâta adversarul prin negări ferme sau atacuri la persoană. Cu un ton artificial, blajin, a spus doar că el nu l-a văzut niciodată la față pe Silvian Ionescu înainte de 1993. În schimb, pentru că turba de furia noilor dezvăluiri făcute de A3, s-a năpustit cu orbire taurină, ca la coridă, asupra lui Mugur Ciuvică și a lui Mihai Gâdea.
Nu voi relua descrierea spectaculoasei revărsări, din rărunchi, a veninului băsescian. Voi spune doar atât: m-a umplut de o satisfacție a revanșei pe care credeam că doar imaginea unui Traian Băsescu mascându-și cătușele cu un sacou răsfrânt peste falange mi-ar putea-o produce.
Ce l-am mai savurat pe Băsescu în acele clipe de pierdere a cumpătului, de animalism în stare pură!
Există o justiție imanentă care nu ține cont nici de înalte protecții imorale, nici de complicități lașe sau antinaționale.
Este justiția adevărurilor care sapă, erodează, se infiltrează, și până la urmă își găsesc drumul spre lumină, in pofida oricăror precauții ori manipulări.
Să degustăm, de-acum încolo, efectele fiecărei dezvăluiri compromițătoare ce va urma, ca pe un film, secvență cu secvență, a transformării omului în lup. Să ne bucurăm de acest remake al Thriller-ului lui Michael Jackson cu Traian Băsescu în rolul principal.

Contele de Saint GermainEditorialeA3,fleica,ghiul,magraon,Michael Jackson,Mihai Gadea,Mugur Ciuvica,Silvian Ionescu,Thriller,tortionarul VisinescuS-a deteriorat în 10 luni cât alții în 10 ani, împrăștiind în jur, cu fiecare nouă apariție, un damf de fleică uitată prea mult la soare. Tot mai indigest, mai vânăt, mai bâzâit de muscoii necrofagi ce vor să profite de pe urma lui până la capăt, se descompune...Blog politic si polemic