Scorul acestui articol
[Total: 0 voturi. Media: 0]
(Acest comentariu a fost postat la editorialul din EVZ al lui M. Mihaies, intitulat ” Cota unica de nerusinare” , editorial ce poate fi citit accesand linkul  http://www.evz.ro/detalii/stiri/senatul-evz-cota-unica-de-nerusinare-931948.html)

 

Nici nu ne închipuim noi cât de greu îi poate fi lui Mircea Mihăieş să sufle în goarna îmbărbătării când calul de sub el abia se mai târâie, agonizând spasmodic, si nu spre vreo direcţia izbăvitoare ci de-a dreptul spre abator şi fabrica de mezeluri.

Totuşi ceva – ceva tot înţelegem din chinurile turfice ale autorului călare pe-un viitor salam. Acestea i se reflectă abundent în textele recente. Uită, confundă, încurcă.

Săracul domnu’ Mihăieş, cum pune el un subtitlu şi apoi uită să se refere la acesta in text. Ne previne la început, cu litere de-o şchioapă: “Conflictul pe faţă dintre Crin Antonescu şi Dinu Patriciu anunţă vremuri grele pentru liberalismul din România” dar uită pe drum de unde-a plecat şi, dezorientat de haosul panicii care l-a luat în stăpânire, se pomeneşte rătăcind abulic printre vechile sale obsesii voodoo: Emil Constantinescu, Zoe Petre, Călin Popescu Tăriceanu. Despre conflictul Antonescu – Patriciu, nicio vorbă. Blackout de stres sau … omul orange – freudian?

Săracul domnu’ Mihăieş, şi ce confuzii face. Cu efigia lui Traian Băsescu pe toţi bănişorii lui, nu-şi poate reprima scurgerea din subconştient a descrierii acestuia: « Ce a lipsit până acum din repertoriul manipulării şi neruşinării a fost vocea care să nu tremure atunci când rosteşte enormităţi ». Cred că nu se îndoieşte nimeni că e vorba, aici, de vocea inconfundabilă a preşedintelui Băsescu, cea care nu a tremurat nici măcar o dată la avalanşa de minciuni şi enormităţi cu care omul şi-a câştigat alegerile, de două ori; vocea atât de dragă discipolului Mihăieş. Şi totuşi, stupoare, crimă de lesmajestate, Mihăieş confundă această voce cu o alta. Poate n-o avea ureche muzicală ! Dar, în acest caz, atenţie, un nou pericol major îl paşte : să confunde imnul Ungariei cu cel al României, când se va duce cu flori şi şampanie la festivitatea de deschidere a Reprezentanţei Ţinutului Secuiesc de la Bruxelles.

Săracul domnu’ Mihăieş, şi cât de rău a ajuns să încurce borcanele. Sub impresia puternică a ultimelor alegeri din PDL iată ce scrie : « Şi-a bătut joc de principiile liberale, numindu-şi, precum Nero calul, slugile în funcţii importante de partid ».  Ale cui slugi or fi fiind aleşii Boc, Udrea, Anastase ? Ale lui Antonescu? Cât ar părea de îngrijorător din punct de vedere clinic, exact asta susţine Mircea Mihăieş.

Să ne supărăm pe dânsul că este atât de bulversat, că spune atâtea prostii? Sau să ne rugăm pentru o însănătoşire grabnică? Eu unul cred că binemerită un concediu prelungit. Şi de la ICR şi de la EVZ. Pentru că, dacă nu,  cei care se lăcomesc a-i exploata în continuare vulnerabilităţile şi deriva de gândire evidente, s-ar putea să fie făcuţi responsabili mai tarziu de protecţia gramaticii române prin abuzarea agramaţilor.

Contele de Saint GermainEditorialePolemiceAnastase,Antonescu,Boc,cota unica de nerusinare,Emil Constantinescu,Mircea Mihaies,reprezentanta tinutului secuiesc,Senatul EVZ,Tariceanu,Udrea,Zoe Petre(Acest comentariu a fost postat la editorialul din EVZ al lui M. Mihaies, intitulat ' Cota unica de nerusinare' , editorial ce poate fi citit accesand linkul  http://www.evz.ro/detalii/stiri/senatul-evz-cota-unica-de-nerusinare-931948.html)   Nici nu ne închipuim noi cât de greu îi poate fi lui Mircea Mihăieş să sufle în goarna îmbărbătării când calul de...Blog politic si polemic