Scorul acestui articol
[Total: 46 voturi. Media: 4.7]
 

Știu că „mocirlar” nu există în DEX. Dar o formă excepțională de prostie, aroganță și suficiență la un loc, merită un cuvânt pe măsură. Chiar unul inventat. Limba nu poate decât să-l respingă sau să se îmbogățească cu el.

Gabriel Liiceanu, mare consumator de cosmetice asimilabile prin pori, a fost, la întâlnirea cu premierul Cioloș, pe post de spray al  Andreei …Pora. Care l-a poftit  acolo să îmbălsămeze îmbâcseala de la GDS cu taninurile cu care se tăbăcește dânsul în fiecare dimineață. Om de spirit generos, domnul Liiceanu a ironizat A3 (cu tot ce înseamnă ea, public și ziariști), în stilul său elegant și subtil, numind-o „mocirlă”. Ca și în alte ocazii asemănătoare, s-au găsit prin preajmă știrbeți de serviciu care să se  amuzat gâlgâit, grăbiți să dea pe gât prima cafea pentru a mai primi-o și pe-a doua.

Dacian Cioloș a venit, în acel mediu marcat olfactiv de drogheria Liiceanu și de băcănia Pora, ca la baia turcească: înfășurat în peștama și pregătit mental pentru un masaj de tonifiere înainte de alegeri. A reușit, până la urmă, ca să fie pe plac doamnei Pora, să se facă de băcănie.

Asta înseamnă, în opinia mea, mocirlar!

***

De ce a obținut PSD 45%? Pentru că s-a umplut țara asta de mocirlari care nu sunt în stare de altceva decât de jigniri, etichetări infamante și miștouri deșănțate la adresa semenilor lor mai umili. Și pentru că sărmanii țării au înțeles că alegerile acestea pot însemna o revoluție pe gustul lor: fără violență, fără scandal dar cu forța de a le răzbuna umilințele îndurate.

Mie, personal, acest dezechilibru major între taberele politice ale momentului, care a rezultat după aceste alegeri, nu mi se pare de bun augur. Nu-mi plac confruntările disproporționate și știu că excesul de putere naște abuzuri. Pe de altă parte, nu-mi place nici ca minorități arogante, gălăgioase și migratoare să-și bată joc de majoritatea tăcută, fixată vrând – nevrând de glie,  doar pentru că, consideră ele, „ăia sunt proști, săraci, milogi și fără viziune”.

Dar mocirlari nu sunt doar Liiceanu și Cioloș. Mocirlar este și președintele Iohannis care exclude de la festivitățile de 1 Decembrie, pe antipatii personale, reprezentanții celui mai mare partid din România, și Nicușor Dan care vorbește de teleormanizare ca despre o formă de degradare a esenței naționale, și liderii de partid și ziariștii care și-au bătut joc de manifestanții ce sprijineau în stradă A3, spunând că sunt niște bătrâni handicapați și asistați, lumpenul societății, care nici nu ar trebui să mai primească drept de vot, și alți puternici iresponsabili ai momentului care au impresia că ei gândesc mai bine decât alții și, prin urmare, nu au niciun fel de obligație să țină cont de voința majorității.

Acest procent uriaș obținut de un singur partid, de peste 50% după redistribuiri, reprezintă revanșa pașnică, dar necruțătoare, a celor umiliți și batjocoriți, față de mocirlari și de sistemul lor mincinos.

***

Votul de ieri este și un vot de blam la adresa justiției selective și ipocrite din România. El confirmă faptul că anumite semnale (gen alegerea primarului puscăriaș Cherecheș) date cu ocazia localelor din iunie 2016, nu au fost întâmplătoare. Lozinca luptei anticorupție nu mai produce azi emoții pozitive,  încredere și mobilizare, ci indignare și reacții negative.

Decizia CEDO în cazul Gutău, plagiatul lui Kovesi, folosirea abuzivă a termenului „penal” pentru ostracizarea adversarilor politici etc. sunt tot atâtea situații în care electoratul le-a arătat, celor responsabili cu manipularea, un viguros deget mijlociu în sus. Din stindard de luptă, anticorupția a devenit o mascaradă contraproductivă pentru sistem.  Condusă de niște gorniști cu bube (Iohannis și Kovesi) în care lumea nu mai crede când vine vorba de dreptate și de „nimeni nu e mai presus de lege”.

***

PSD nu trebuie să uite că antipatia populară masivă față de năravurile sale mai vechi sau mai noi nu a dispărut. Ea a fost, pentru moment, acoperită de revolta împotriva mocirlarilor. Acoperită dar nu stinsă. Există mocnind, undeva, acolo, în străfunduri.

PSD are de-a face cu un 50% înșelător. La cea mai mică greșeală, față de promisiuni și așteptări, cel puțin 15%  dintre cei care l-au votat acum vor întoarce armele.

O primă și majoră greșeală ar fi să se încăpățâneze a-l propune ca prim – ministru pe Liviu Dragnea. Ar fi un nesperat cadou pentru inamici, o țintă vie vulnerabilă și ușor de doborât.

O a doua greșeală, la fel de gravă, ar fi să nu se folosească rapid și eficient de marea forță dobândită în parlament pentru a face schimbările absolut necesare în justiție. Modificarea articolelor neconstituționale din Codul Penal, adoptarea Legii răspunderii magistraților, găsirea unei soluții la problema supraaglomerării din penitenciare pentru a se evita uriașa penalizare de 80 milioane euro anual etc.

De spus ar mai fi multe. Pentru azi, însă, e destul.

Contele de Saint GermainEditorialeA3,Andreea Pora,bacanie,Cazul Gutau,CEDO,Codul Penal,Dacian Ciolos,drogherie,Gabriel Liiceanu,Klaus Iohannis,Legea raspunderii magistratilor,Liviu Dragnea,mocirlar,Nicusor Dan,plagiatul lui Kovesi,primarul Chereches,PSD  Știu că „mocirlar” nu există în DEX. Dar o formă excepțională de prostie, aroganță și suficiență la un loc, merită un cuvânt pe măsură. Chiar unul inventat. Limba nu poate decât să-l respingă sau să se îmbogățească cu el. Gabriel Liiceanu, mare consumator de cosmetice asimilabile prin pori, a fost,...Blog politic si polemic