Scorul acestui articol
[Total: 44 voturi. Media: 4.7]

 

 

Când ești în avion, alunecarea printre nori ți se pare un fel de baie cu spumă.  Nu poți controla geometria fenomenului dar asta, în loc să te îngrijoreze, îți dă un sentiment de atotputernicie. Cum, în cadă fiind, poți ridica fără vreun efort un picior dintre clăbuci spre a-ți dovedi că…  dacă asta vrei, asta faci!

Din contră, când ești pe pământ și privești norii, imaginea de ansamblu te poate cufunda în tot felul de stări și gânduri: că e sublim și grandios, că se înseninează sau că vine furtuna, că parcă se îngemănează într-o pasăre, ori într-un dragon, că parcă nimic nu e întâmplător…

Pe cerul presei politice de ieri m-au surprins trei articole, ca trei nori prevestitori de furtună venind din direcții diferite. Mari, bine conturați, mustind de electricitate, fiecare propulsat de alți curenți de aer, navigau independent dar amenințător spre centrul de greutate al triunghiului pe care îl formau involuntar, mișcându-se într-un soi de convergență centripetă.

După citirea acestor articole am rămas un timp ca la planetariu în scaunul meu de calculator. Deși erau diferite și ca temă și ca tendință și ca stil, îmi lăsaseră impresia că există ceva care le ține împreună.

Autorii și articolele la care fac referire sunt:

  1. Sorina Matei – „Ceva urât s-a întâmplat. Le e frică de Pescariu” (aici);
  2. Dan Tapalagă – „Cartelul anti-DNA. Schimbare majora de tactica in lupta cu Kovesi” (aici);
  3. Dan Andronic – „Marian Ureche despre arhiva SIPA” (aici).

Cum să-i plasez în peisaj pe cei doi Dănuți, știam. Unul (Tapalagă) este băgat până în gât în infracțiuni legate de explorarea și exploatarea  arhivei SIPA (fără calitate oficială și fără certificat ORNIS la momentul faptelor), celălalt (Andronic) este constant și consistent alimentat cu informații explozive despre abuzurile din cazul SIPA (și nu numai), pe care le publică, demascator, sub formă de seriale cu capacitate distructivă/constructivă în crescendo.

Aceste implicări fiind acceptate fără nevoie de alte argumentări decât existența unor fapte notorii (pe care cei informați le cunosc prea bine, iar eu acestora mă adresez) voi simplifica încadrarea „norilor Dan” spunând că Tapalagă este în tabăra Kovesi, cu toate numele fetide ce țin de ea (Monica Macovei, Raluca Prună, Livia Stanciu și, ultimul dar nu cel din urmă, Florian Coldea) iar Andronic este în tabăra anti Kovesi (deci anti Coldea) având ca exponenți de vârf pe Traian Băsescu, Sebastian Ghiță, Elena Udrea.

Cu această cartografiere primară, ne putem imagina un câmp de luptă cu două tabere net delimitate de poziția lor față de binomul SRI – DNA: pro și contra Kovesi – Coldea.

Întrebarea este unde să o plasăm în această ecuație pe Sorina Matei?

Doamna Matei a fost asociată SRI-ului încă de la apariția ei ca moderatoare la niște televiziuni de știri. Nici nu ar mai fi fost nevoie să o demaște în direct Robert Turcescu și Traian Băsescu pentru că prestațiile domniei sale erau străveziu militarizate. În fine, nu acesta este subiectul meu acum ci modul în care se poziționează de vreun an încoace doamna Matei: vehement anti ambele tabere la care m-am referit mai sus.

 

Trebuie să mărturisesc că, după această inedită poziționare a Sorinei Matei, am început să-i caut și să-i citesc postările cu mare interes. Din cel puțin două motive: pentru că are informații de prima mână și pentru că este extrem de generoasă în a le împărtăși cu noi. În plus, dovedește și un stil de reporter de front care îmi place foarte mult: cu nerv, cadență, vitriol și răbufniri personale. Veți obiecta că acestea din urmă nu prea ajută obiectivitatea. Poate, dar oferă un supliment de autenticitate reportericească, precum atunci când, la vederea unui grav rănit, dai puțin la boboci înainte de a-ți turui textul scris dinainte pe prompter sau pe carton.

Tocmai ultimul articol al Sorinei Matei, cel menționat în lista de trei, m-a făcut să mă uit în sus, spre cer, și să-l văd cumva legat de celelalte două.  Dar ce să le lege? – m-am întrebat. Și, în căutarea răspunsului, mi-a venit acea imagine cu norii, care, deși aparent independenți unul de celălalt, alunecă implacabil spre o țintă unică. Este imaginea proiectată invers a unui glob de sticlă care se sparge in trei cioburi. Nu ni se înfățișează desprinderea ci lipirea.

Din ce întreg să provină oare cei trei ziariști și articolele lor ticsite cu muniție de război?

Punând astfel întrebarea, răspunsul devine banal: evident că din SRI! Doar am convenit că Dan Andronic și Dan Tapalagă au în spate două tabere, antagonizate, din cadrul acestei instituții: tabăra pro Coldea și tabăra anti Coldea.

Și atunci, pe cine reprezintă Sorina Matei? Să existe în SRI și o a treia tabără?

Se pare că da! Tabăra Eduard Hellvig.

Asta este concluzia la care am ajuns, deocamdată, privind de pe pământ cum se mișcă niște nori pe cer.

Contele de Saint GermainEditorialeDan Andronic,Dan Tapalagă,Kovesi - Coldea,Marian Ureche si arhiva SIPA,Monica Macovei,nori,planetariu,Robert Turcescu,tabara Eduard HellvigSorina Matei    Când ești în avion, alunecarea printre nori ți se pare un fel de baie cu spumă.  Nu poți controla geometria fenomenului dar asta, în loc să te îngrijoreze, îți dă un sentiment de atotputernicie. Cum, în cadă fiind, poți ridica fără vreun efort un picior dintre clăbuci spre a-ți...Blog politic si polemic