Scorul acestui articol
[Total: 62 voturi. Media: 4.7]

 

Cred că am mai povestit cândva, pe acest blog, mica mea idilă cu PNL. Era prin anul 1993, după ce PNL tocmai ratase pragul și nu intrase în parlament. Un prieten de familie, senator liberal în mandatul care tocmai se încheiase, mi-a propus să pun umărul la renașterea acestui partid, care ajunsese într-un moment de răscruce.  Am acceptat, și pentru prima oară (și ultima, până în prezent) m-am trezit în buzunar cu un carnet de partid. Devenisem membru PNL. După un an primisem chiar distincția internă de „membru de onoare”. Apoi s-a schimbat echipa de conducere și, pentru noii veniți, nu am mai prezentat niciun interes. Am făcut cuveniții pași înapoi, până m-am regăsit la fel de „liber politic” ca înainte. Adică liber să fiu (cum mă simțisem mereu) în marea familie a celor cu afinități liberale dar și liber să-mi văd de profesie, după ce experimentasem, câteva luni bune, viața subjugantă de politician.

Cred că, formal, și acum sunt încă membru PNL. Dacă nu cumva, neplătind nicio cotizație, nu mi s-a retras, între timp, carnetul.

Sentimentele mele liberale au mai fost cât de cât încurajate și revigorate pe vremea mandatului lui Crin Antonescu. După care, însă, … amorțeală totală.

***

PNL-ul de azi a ajuns o adevărată caricatură. Fără pic de misogonism, aș spune „o caricatură cu femei”. E adevărat, penelul (PeNeL-ul) îl ține o mână de bărbat, dar chipurile din pânză care fac, grotesc, elogiul batjocoririi electoratului, sunt de femei. Iar culmea contrastului și a disimulării este că aceste chipuri feminine care iradiază ipocrizie au fost alese să fie chiar plăcute (dacă ne limităm la trăsături). Răul, cu alte cuvinte, nu a vrut să apeleze la urât! A tinut morțiș să fie recunoscut prin meritele sale intrinsece, mai presus de aparențe.

Să ne amintim: o vreme a fost Alina Gorghiu. Apoi a urmat Raluca Turcan. Aparițiile lor televizate s-au dovedit, de fiecare dată, adevărate demonstrații de anticomunicare. După care PNL-ul mai pierdea câteva sute, dacă nu mii de susținători. Ce le detașa la impopularitate pe cele două drăguțe doamne era renunțarea lor deliberată la  pudoare, atunci când încercau să transmită, cu orice preț, punctajul stabilit de partid. Practicau o formă de ridicare a fustelor în cap care, departe de a transmite feminitate și speranță, declanșa, mai degrabă, alarmele antifurt.

De ceva timp, acestui fatidic (pentru PNL) duo feminin i s-a mai adăugat, în caricatură, și o a treia killeriță plină de avânt: doamna deputat PNL Hildegard Brandl. Și dânsa, cu o figură luminoasă, cu un zâmbet împlinit, creează, cu ajutorul unui discurs catastrofal, contrastul ideal pentru alungarea alegătorilor peneliști, atâția câți or mai fi rămas după campaniile dezlănțuite ale doamnelor Gorghiu și Turcan.

Spre deosebire de retorica folosită de acestea două din urmă, care, totuși, se ajutau în exprimarea lor ipocrită de o limbă română curățică, doamna Brandl probează un soi de frivolitate dezinvoltă în modul de  a-și formula argumentele. Nu doar că stâlcește cuvinte și acorduri gramaticale (aici poate avea scuza vorbirii, multă vreme, a altei limbi), dar este total dezinhibată în a spune prostii atunci când spontaneitatea întârzie să o ajute.

Nu voi da acum exemple concrete de „perle” din discursul doamnei Brandl dar îi invit pe cei care nu mă cred să vizioneze (dacă au nervi) prestația dânsei (aici) din emisiunea Sinteza Zilei de aseară. Vor înțelege, sunt sigur, de ce am intitulat acest articol „PNL – spre dezintegrare prin prostie”.

***

Chiar aș dori ca PNL să iasă din coma profundă în care a intrat și să redevină partidul al cărui susținător să mă declar. Căile pentru atingerea unui astfel de miracol sunt, în opinia mea, următoarele:

  • separarea de urgență a peneliștilor istorici de pedeliștii oportuniști și uzurpatori;
  • găsirea unei forme de coagulare a dreptei autentice prin unificarea liberalilor adevărați din PNL (cel separat de PDL) și ALDE;
  • regăsirea identității de partid fanion în politica românească, prin ieșirea de la remorca lui Klaus Iohannis și asumarea cu onestitate și curaj a problemelor reale ce bulversează și dezbină în prezent societatea românească;
  • selectarea pe bază de valoare profesională, calități morale și charismă, atât a liderilor partidului cât și a vectorilor săi de imagine.

Cele de mai sus sunt minime condiții de supraviețuire a PNL și de revenire, apoi, la statutul de partid major.  Dacă nu cumva cineva dorește transformarea sa din partid istoric în partid istorie.

Contele de Saint GermainEditorialeacorduri gramaticale,ALDE,Alina Gorghiu,caricatura,carnet de partid,charisma,Crin Antonescu,Hildegard Brandl,partid fanion,pedelisti,PNL partid istoric,Raluca Turcan,remorca lui Klaus Iohannis,Sinteza Zilei  Cred că am mai povestit cândva, pe acest blog, mica mea idilă cu PNL. Era prin anul 1993, după ce PNL tocmai ratase pragul și nu intrase în parlament. Un prieten de familie, senator liberal în mandatul care tocmai se încheiase, mi-a propus să pun umărul la renașterea acestui...Blog politic si polemic