Scorul acestui articol
[Total: 0 voturi. Media: 0]

Criza internaţională ascunde pericole mult mai mari decât cele pe care le percepem noi,  informându-ne din presă. Traian Băsescu, împătimit şi dependent de opiumul  serviciilor, e însă la curent cu aceste pericole, cu adevărata lor dimensiune, informat fiind de evoluţii prin sintezele pe care le prizează dimineaţă de dimineaţă.  

Când abordează, în mijlocul unei teme grave, zâmbetul său oblic, mijit, devenit cu anii un rictus, denotă că este îngrijorat şi vrea să braveze. O face tot mai des în ultima vreme, referindu-se la evoluţia crizei, semn că situaţia e groasă, depăşind capacitatea domniei sale de a se autocontrola. Bulgărele de aur al puterii, ce l-a fascinat peste orice morală şi scrupule de când e în vârful piramidei, iată că devine, sub iradierea acestei blestemate conjuncturi economice mondiale, un cartof fierbinte, de care orice orice om informat şi raţional ar dori să scape. Doar Traian Băsescu nu.  Nici măcar nu încearcă să atenueze efectele dezastrului ce se profilează înlocuind un guvern de figuranţi şi lunatici cu o echipă adevărată de intervenţie pentru situaţii de urgenţă, formată din profesionişti şi, eventual, patrioţi.

M-am întrebat de multe ori de ce şiretul nostru preşedinte nu întinde o nadă opoziţiei spre a o aduce la putere  şi a încerca să-i transfere, apoi, responsabilitatea şi oprobriul pentru toate nenorocirile făcute de el şi ai lui. Am găsit răspunsul  în firea sa, în gena lui de dictator care îl împiedică, ca şi pe Ceauşescu ori Gaddafi, să facă evaluări realiste şi să acţioneze raţional  în situaţii de stres extrem.

Deci Traian Băsescu ştie că urmează ani infernali pentru România şi că va fi imposibil să fie traversaţi cu bine de actuala putere, cu actualul sprijin, extrem de fragil, bazat pe frica de dosare a UNPR-iştilor şi pe obsesia separatistă a UDMR-iştilor. Şi mai ştie că, cu cât se încăpăţânează să prefere obedienţa lui Boc şi incompetenţa lui Ialomiţianu unei formule noi, bazate pe valoare şi onestitate profesionale, cu atât îşi face viitorul mai incert (ca să nu spun mai scurt şi mai negru). Şi totuşi perseverează pe calea uciderii lente a oricărei speranţe naţionale.

Unicul obiectiv al lui Traian Băsescu este acum nu salvarea poporului, la care a uitat de mult să mai privească, nu un efort altruist pentru un mai bine general, ci salvarea propriei piei.

Tot ce-l interesează este să nu cumva să piardă puterea la alegerile din 2012. Orice mijloc, oricât de neconstituţional, oricât de fraudulos, oricât de aberant, va trebui folosit pentru a împiedica  o astfel de nenorocire pentru el şi ai lui.

În loc să fie preocupat de relansarea economică, de demantelarea reţelelor infracţionale, de stăvilirea  contrabandei de stat etc., domnia sa  se investeşte plenar în dezvoltarea unor arme excepţionale de fraudare a alegerilor: votul prin corespondenţă, schimbarea constituţiei, regionalizarea. Toate acestea sunt încredinţate spre execuţie strategilor de tip Lăzăroiu, specializaţi  în substituirea voinţei populare cu propria lor voinţă. Condiţiile ideale pentru hoţiile pe picior mare sunt atunci când ordinea este abolită şi se instaurează haosul şi arbitrariul. Vă puteţi imagina ce paradis al fraudelor  electorale va deveni România în brambureala generală declanşată de o posibilă tentativă de reorganizare administrativă cu doar câteva luni inainte de alegeri? Premise pentru hold-up-ul secolului!

Dar mai există o armă secretă pe care clanul portocaliu mizează şi care până acum nu a dat greş: banii. Cu aceştia se vor deschide, la momentul potrivit, două fronturi de asalt.

Întâi un front oficial, al guvernului. Sfârşitul acestui an va fi auster. Primul semestru al anului viitor va fi de asemenea auster. Pun rămăşag însă, cu cine se încumetă, că în semestrul al doilea al lui 2012, când ne vor mai despărţi doar câteva luni de alegeri, Emil Boc va constata şi anunţa triumfalist o bruscă îmbunătăţire a situaţiei economice iar priceputul domn Ialomiţianu va identifica rapid rersursele bugetare pentru a cârpi cu câteva milioane pensiile şi salariile amărâţilor de români.

Suplimentar la asta se va activa şi frontul ilegaliştilor de bine  ai PDL, din teritoriu. Miliardul de euro pus deoparte încă de pe acum de zâna lor bună,  special pentru momentul asaltului urnelor, va îndulci ultimele nopţi de dinaintea încleştării finale cu pungi, găleţi şi promisiuni îmbătătoare dacă totul va ieşi bine. Până trece campania, până se vor vedea din nou înscăunaţi.  Apoi la loc comanda, reinstaurarea pentru patru ani a  austerităţii de criză.

Acesta e planul prin care speră Traian Băsescu să se salveze. Mizând pe eficienţa în fraudă a instituţiilor pe care le controlează, pe memoria scurtă a românilor şi pe karma lui de învingător. Să vedem însă ce se vor hotări să-i şoptească la ureche serviciile. Pentru că ceea ce i-au şoptit în legătură cu Regele Mihai s-a dovedit o pură manipulare, un adevărat bumerang, ceea ce reprezintă până la urmă, cât ar părea de paradoxal, un gest de patriotism instituţional.

Contele de Saint GermainEditorialeBoc,Ceausescu,criza mondiala,fraudarea alegerilor,Gaddafi,Ialomiţianu,Lazaroiu,PDL,regele Mihai,Traian Basescu,UDMR,UNPRCriza internaţională ascunde pericole mult mai mari decât cele pe care le percepem noi,  informându-ne din presă. Traian Băsescu, împătimit şi dependent de opiumul  serviciilor, e însă la curent cu aceste pericole, cu adevărata lor dimensiune, informat fiind de evoluţii prin sintezele pe care le prizează dimineaţă de dimineaţă.   Când...Blog politic si polemic