Scorul acestui articol
[Total: 20 voturi. Media: 4.6]

Ion Cristoiu a publicat ieri, pe blogul lui, unul dintre cele mai proaste articole din ultima vreme (http://www.evz.ro/ce-se-ascunde-in-spatele-diversiunii-anaf-versus-antene-contracararea-unui-pericol-de-moarte-pentru-coruptii-din-romania-recuperarea-prejudiciilor-romania-lui-cristoiu.html).
Nu doar că textul este descurajant de lung, dezlânat, plin de repetiții inestetice și virgule puse aiurea dar totul dă impresia de încropeală, de improvizație, de siluire a logicii factuale de dragul unui soi de teribilism al senectuții, de refuz al propriului amurg.
Domnul Cristoiu susține fără vreo crampă de îndoială că, în cazul acțiunii ANAF împotriva trustului Intact, „„¦asistăm la o Diversiune ieftină, dar eficientă, la un Popor dispus să înghită orice găluÈ™că stricată, după care se vaită care diaree„ (nu mi-am permis să intervin asupra ortografiei originale a autorului). Diversiunea ar fi pusă la cale de cele două entități pomenite, ANAF și trustul Impact, care s-ar fi înțeles să reediteze scene din O Scrisoare Pierdută, într-o operațiune de prostire a plebei, ANAF pastișându-l pe Pristanda iar trustul Intact pe Cațavencu. Argumentația care urmează în articolul lui Cristoiu este pe măsura sforțării la care te supune o astfel de paralelă constipată (de-asta, probabil, Maestrul simte nevoia să apeleze la o metaforă laxativă și olfactivă precum cea cu gălușca stricată și diareea). Puțin mai jos, pentru a-și marca ascendentul asupra unei lumi derizorii, pe care el o are la degetul mic, cel cu unghie ascuțită, introduce în demonstrație și două personaje pe măsura sfredelitoarei podoabe cornoase: un polițist ce scuipă un șofer și un jurnalist care se urinează în plină stradă. Deh, riscurile mediului în care te dezvolți: când mahala împărățești, de mahala te molipsești.
Ion Cristoiu îÈ™i continua însăilarea suprarealistă, crezând că dă neantului din imaginația lui SF un sens: „ În aceste condiții, ciudățenia întruchipată de acțiunea în forță, de tip milițienesc, asupra Antenei 3, se dezleagă. Se dezleagă, repet, È™i dacă observăm că nici un orator de la Antena 3 n-a arătat cu degetul către Regim. S-au proclamat cu toții victime. O victimă presupune un Călău. Cînd a venit vorba de Călău, toți oratorii, la ordinele date de Mihai Gâdea, au scăldat-o. S-a ajuns astfel la absurdul tipic românesc: Toată lumea vorbeÈ™te de un abuz împotriva libertății de exprimare. Cînd se pune problema cine comite Abuzul, toată lumea ridică din umeri.„
Aici avem de-aface cu o minciună groasă, È™i anume că „nici un orator de la Antena 3 n-a arătat cu degetul către Regim”¦ Cînd se pune problema cine comite Abuzul, toată lumea ridică din umeri„. Dacă ar fi să cităm numai de câte ori a indicat Mugur Ciuvică SRI-ul È™i pe generalul Coldea ca fiind în spatele acestui abuz È™i ar fi mai mult decât suficient. Dar aceiaÈ™i vinovați au mai fost numiți în clar È™i de Dana Grecu È™i de Radu Tudor È™i de Mircea Badea, aÈ™a că domnul Cristoiu este clar că a dat-o rău de tot în mitomanie. De ce oare? Pentru că are un model pe care vrea cu tot dinadinsul nu doar să-l imite dar să-l È™i depăÈ™ească la aceasta insusire: Traian Băsescu.
Marele nostru Munchhausen în È™lapi nu-È™i plăteÈ™te degeaba lacheii. Îi pune să-i preia elucubrațiile È™i să le amplifice, să le înflorească, să le disemineze.
Traian Băsescu îl numeÈ™te pe Klaus Johannis „premierul de la Grivco„. Ion Cristoiu, zelos, supralicitează: „Klaus Iohannis a încheiat un pact secret cu Dan Voiculescu„.
Traian Băsescu debitează fără pic de jenă o minciună mai groasă decât obrazul său (ceea ce este, într-adevăr, o performanță): „Domnul Iohannis instigă la nerespectarea unei hotărâri judecătorești definitive, care are putere de lege, împingând-o în derizoriul unui act administrativ„. Noi È™tim foarte bine că hotărârea judecătorească invocată a fost întrutotul dusă la îndeplinire. Ea prevedea confiscarea unor clădiri È™i nu evacuarea lor după confiscare. Știe asta È™i Traian Băsescu dar nu o să se împiedice el de adevăr dacă interesele îi cer să mintă ordinar. Mai ales că È™tie ce susținere a tocmit să primească. Îi sare îndată în ajutor Ion Cristoiu, care rostogoleÈ™te enormitatea: ” Chiar dacă aÈ™a cum am scris È™i eu, heirupistă, acțiunea ANAF a dat curs unei sentințe judecătoreÈ™ti. [„¦] PreÈ™edintele invocă discuții pe care le-a avut cu factori de decizie despre aplicarea unei sentințe judecătoreÈ™ti. De cînd È™i pînă cînd preÈ™edintele intervine în aplicarea unei sentințe judecătoreÈ™ti?„
Exemplele ar putea continua dar concluzia e deja clara: Scaraotchi È™i-a tocmit isonar. Cine se aseamănă se adună.
Pe oamenii ăÈ™tia, Traian Băsescu È™i Ion Cristoiu, îi unesc multe È™i profunde betesuguri de caracter. Dar, de departe, cel mai mult în uneÈ™te minciuna groasă.

Contele de Saint GermainEditorialeANAF,Antena 3,Catavencu,Dan Voiculescu,Dana Grecu,DNA,EVZ,Generalul Coldea,Ion Cristoiu,Mircea Badea,Mugur Ciuvica,O scrisoare pierduta,premierul de la Grivco,Pristanda,Radu Tudor,Scaraotchi,SRI,trustul IntactIon Cristoiu a publicat ieri, pe blogul lui, unul dintre cele mai proaste articole din ultima vreme (http://www.evz.ro/ce-se-ascunde-in-spatele-diversiunii-anaf-versus-antene-contracararea-unui-pericol-de-moarte-pentru-coruptii-din-romania-recuperarea-prejudiciilor-romania-lui-cristoiu.html). Nu doar că textul este descurajant de lung, dezlânat, plin de repetiții inestetice și virgule puse aiurea dar totul dă impresia de încropeală, de improvizație, de siluire a logicii factuale de dragul...Blog politic si polemic