Scorul acestui articol
[Total: 20 voturi. Media: 5]
 … Pentru că, înainte de a mă afecta cel de-al treilea război mondial, a cărui declanşare tocmai ne-a fost anunţată de Ministrul israelian al Apărării, Moshe Yaalon (http://www.cotidianul.ro/ministru-israelian-lumea-se-afla-intr-un-al-treilea-razboi-mondial-278426/), ceea ce-mi influențează existența imediată este lupta dementă (dar și palpitantă) pe care o duc, aici în țară, facțiuni instituționale avide de putere și politicieni săriți de pe fix. Serviciile de informații se răfuiesc între ele, monolitul justiției s-a spart iar Traian Băsescu a devenit solidar cu cămașa sa mai mult decât cu orice principii sau valori de pavoaz, etalate ipocrit pe durata mandatelor sale de președinte.

Nu voi scrie, așadar, nici despre atacurile teroriste de la Bruxelles, nici despre tratatul Europei cu Erdogan și nici despre alegerile prezidențiale din SUA. Nu mă pricep, nu le pot influența și nici nu cred că, pentru românii care trăiesc între hotarele naționale, sunt mai importante decât ravagiile binomului mafie – DNA pe care l-a denunțat și  l-a înfierat, aseară, Traian Băsescu.

Este fascinantă, la acest om, lipsa de precauţii şi higienă cu care a ajuns să folosească vopseaua lavabilă pentru machiajele de zi cu zi. Nici nu mai încearcă să-și spele fața de vechile baițuri, să pregătească cât de cât obrazul pentru rolul ce urmează. Vine, din scurt, cu trafaletul nesimțirii, și își trage strat peste strat de noi atitudini contradictorii, după cum îi dictează interesul.

Iar în ultima vreme, interesul i-a dictat tot mai mult să plagieze Antena 3. A vorbit ani de zile A3 despre o justiție comandată, despre poliție politică, despre abuzuri strigătoare la cer ale instituţiilor de forţă (vezi bătrâna de la Botoșani, vezi cazul Rarinca)? Exact același mesaj este preluat acum de TB de pe poziții haiducești („întru binele neajutoraților”). Au tras asurzitoare semnale de alarmă, în zeci de emisiuni demascatoare, alde Mihai Gâdea și Radu Tudor despre cedarea de suveranitate la care vectorii binomului sunt părtaşi în favorizarea unor puteri străine? Sare ca ars și TB, cu masca purpurie a indignării patriotice pe figură, pentru a ne spune, ieri, că „DNA a intrat într-un joc care nu e al României”.

Am putea premia, în toate aceste transfigurări, o notabilă performanță actoricească a fostului președinte, dacă partitura sa ar fi un crâmpei de teatru și nu de viață autentică. Din păcate, însă, aici nu avem de-a face cu o ticăloșie virtuală din care, la sfârșitul reprezentației, să rămână doar pilda. Ticălosul este cât se poate de real iar dezastrele comportamentului său au consistență nu doar în trecut ci și în viitor.

Vorbea ieri, TB, despre cum interpretează domnia sa parteneriatul DNA – mafie și, mai ţintit la actualitatea imediată, ce se urmăreşte prin denunțurile lui Ghiumbelghian. Mărturisea  certitudinea sa că asistăm la o tentativă a Laurei Codruța Kovesi de a-l elimina pe Daniel Morar de la CCR. O poliţă pentru decizia Curţii privind neconstituţionalitatea interceptărilor SRI pe cazuri de corupţie. Atât. Niciun moment fostul președinte nu a exprimat temerea că el însuși ar putea fi ținta DNA. Că el ar fi peştele cel mare pentru care binomul a aruncat năvodul. Să fie vorba de siguranță? De precauție? De superstiţii? Sau de un mesaj subliminal din categoria „vă atingeţi de mine, dracu’ vă ia!”?

Al doilea subiect fierbinte al realității politice interne, după declarațiile cu virulenţă tot mai mare ale lui TB la adresa DNA și SUA, a fost audierea Cameliei Bogdan în cadrul CSM. Acceptarea televiziunilor la această ședință a permis descoperirea în direct, de către contemplativul popor român, a Americii tutoriale împărţind dreptate, după formule experimentale, prin suburbiile lumii. Blonda doamnă judecător, invitată pe la sindrofiile Ambasadei SUA la Bucureşti ca un fel de de supra-personaj, de om – orchestră, de  întruchipare bărăgano-carpatică a ceea ce la ei înseamnă grupuri de cetăţeni dedicate înfăptuirii justiţiei (curţi cu juri ori plutoane de execuţie), ne-a demonstrat ce înseamnă spate american şi tupeu băsist.  Dacă doamna judecător Camelia Bogdan şi-a putut permite atâta fiţoasă aroganţă în faţa camerelor de luat vederi şi a unui organism, cel puţin teoretic, superior ierarhic, ne putem lesne închipui cu câtă echilibrată fiere, cu cât măsurat parapon a pronunţat domnia sa sentinţe grele în procese cu explozivă încărcătură politică.

CSM nu i-a dat satisfacţie doamnei Camelia Bogdan în solicitarea de apărare a reputaţiei profesionale. În schimb i-a dat o lecţie de mecanică a puterii: când eşti excesiv împins de la spate, există nu doar cauze ci şi efecte. Nu doar avantaje ci şi riscuri. Cum ar fi, de pildă, riscul să prinzi viteză prea mare şi să nu te mai poţi opri la timp atunci când îţi apare în faţă,  neaşteptat, un zid.

Acest nou CSM este la al doilea gest atipic în raport cu ce însemna el pe vremea doamnelor Hăineală şi Ghica. În urmă cu doar o săptămână, a reclamat-o pe Monica Macovei la Parlamentul European pentru că a adus “o gravă atingere independenţei sistemului judiciar în ansamblul său”.  În ritmul acesta, chiar şi avizarea favorabilă a propunerii ministrului justiţiei, Raluca Prună, ca Laura Kovesi să primească un nou mandat la conducerea DNA, nu mai pare atât de sigură precum se credea.

În fine, denunțurile lui Ghiumbelghian. Al treilea punct fierbinte al actualităţii interne.  Atitudinea dominantă în societate este de bagatelizare, atât a personajului cât şi a celor semnalate de el. Eu cred, dimpotrivă, că lucrurile sunt mult mai serioase decât par. Şi mai cred, în pofida unor aparente stângăcii ale denunţătorului, că ne vor rezerva continuări spectaculoase.

Acest personaj, Ghiumbelghian, nu a apărut din neant ci din intimitatea tenebroasă a lui Traian Băsescu. Ceea ce-l recomandă ca purtătorul unui imens potenţial distructiv. Când afirmi că eşti prieten (eşti, nu ai fost) şi te-ai întâlnit de sute de ori, la un anume restaurant (verificabil, deci), cu Daniel Moldoveanu, şeful Comunităţii Naţionale de Informaţii, consilier al lui Traian Băsescu, când dai de înţeles foarte limpede că acesta îţi susţine denunţurile, începe să se contureze o realitate mult mai complicată decât sugerează aparenţele. Domnul Moldoveanu nu a ieşit până acum cu vreo dezminţire la declaraţiile incendiare ale domnului Ghiumbelghian, ceea ce mie îmi descifrează lucrurile în următoarea cheie: toată această poveste a fost construită pentru Moldoveanu. El este, de fapt,  actorul principal, şi nu Ghiumbelghian.

Moldoveanu, prin natura îndeletnicirilor sale anterioare, este infinit mai fidel serviciilor  secrete decât lui Traian Băsescu. Serviciile secrete, în lupta pe care Băsescu a declanşat-o împotriva lor şi a binomului, scot la bătaie artileria grea. Din care Moldoveanu acceptă să facă parte. Moldoveanu nu poate să îl denunţe direct pe Traian Băsescu pentru nereguli comise de acesta la Cotroceni, pentru că se află sub interdiciţia unui jurământ de confidenţialitate. Şi atunci denunţurile sunt oferite de un intermediar, Ghiumbelghian, care-l indică pe Moldoveanu drept martor. Ca martor, Moldoveanu nu doar că poate dar este şi obligat să spună ce ştie. În felul acesta obstacolele formale sunt îndepărtate iar incriminarea fostului preşedinte poate fi împinsă la gravitatea dorită.

Este palpitantă politica noastră internă. Iar inserţiile de import, în general made in USA (Ambasada, Darren White) îi dau o notă hollywoodiană care ar trebui să ne facă optimişti.

BINELE, PÂNĂ LA URMĂ, ÎNVINGE!

Ia să vedem!

Contele de Saint GermainEditorialeal treilea razboi mondial,Antena 3,binomul mafie - DNA,Camelia Bogdan,cazul Rarinca,CCR,CSM,Daniel Moldoveanu,Daniel Morar,Darren White,Erdogan,Ghica,Ghiumbelghian,Haineala,HollywoodMinistrul israelian al Apărării,Laura Kovesi,Mihai Gadea,Moshe Yaalon,Radu Tudor,Raluca Pruna,SRI ... Pentru că, înainte de a mă afecta cel de-al treilea război mondial, a cărui declanşare tocmai ne-a fost anunţată de Ministrul israelian al Apărării, Moshe Yaalon (http://www.cotidianul.ro/ministru-israelian-lumea-se-afla-intr-un-al-treilea-razboi-mondial-278426/), ceea ce-mi influențează existența imediată este lupta dementă (dar și palpitantă) pe care o duc, aici în țară, facțiuni instituționale avide...Blog politic si polemic