Andrei Pleşu şi umbrele sale

  (Postat pe in Dilema Veche la editorialul lui Andrei Pleşu “Ce nu trebuie să spună un preşedinte”, ce poate fi citit accesând linkul: )   Textele lui Andrei Pleşu degajă energie pozitivă. Asta, în bună măsură, datorită luminozităţii lor. Dar în acelaşi timp şi incită, proiectând când trebuie umbre subtile, care nasc un fel de voluptate voaieristă. Articolul de faţă dezvoltă curiozităţi din acest registru. Aplică tuşe gri pe portretul până acum solar al preşedintelui. Ne vom da seama dacă sunt ceea ce par sau doar nişte cearcăne afectuos plasate sub doi ochi trişti propuşi compasiunii, doar atunci când timpul ne va permite accesul la întreg tabloul pe care domnul Pleşu îl completează periodic prin editorialele sale. De aceea nu mă entuziasmez. Deşi tentaţia există. Pentru că ar fi suficient, de exemplu, un addendum prin care autorul să ne asigure că, în pofida atâtor spuse de nespus de către…
continuare...

Spiritism şi pornografie

(publicat pe ) - Cine e pentru? – răzbate, din anticamera gheenei, vocea subversivă, cu intonaţie de cartier, a Robertei Anastase. În dreapta ei, secundul la manşă în acest picaj spre dezonoare, Sever Voinescu, speră să inducă rarefiatei audienţe pactizarea cu turpitudinea. Smuceşte violent stânga-n sus, ca un înotător la stilul “spate”. E atât de crispat  când îşi lansează votul pe orbită încât parcă şi-ar apăra barbişonul de un brici justiţiar, destinat anatemizării prin epilare. - 150 pentru, 7 abţineri, 3 contra – îi informează Roberta, asupra propriei lor prestaţii, pe cei 90 de prezenţi dimpreună cu fantomele ce bântuiau la acea oră Casa Poporului. Glasul nu-i tremură, privirea nu-i şovăie, obrazul nu i se împurpurează. Personifică infractoarea perfect dezinvoltă. Până şi pe Sever îl descumpăneşte atâta autentică nesimţire, atâta eficienţă spiritistă la o persoană altfel artificială şi debordând de materie. Energica lui mâna electoare coboară parkinsonian în gelul frezei,…
continuare...

Atenţie, Mihăieş! Batista la nas!

Comentariu la articolul lui M. Mihaies, intitulat "Ponta = Ilici + Chucky" si publicat in EVZ din ce poate fi vizualizat la adresa: Nu prea am timp azi să mă ocup de poluţiile lui Mihăieş. Totuşi, câteva idei, scrise cu batista la nas, nu s-au lăsat reprimate. Trăind foarte mult virtual, în pseudorealitatea fantasmelor sale de Caţavencu la curtea jupânului cu damă bună şi blondă (ce dacă artificială), individului i se întâmplă compensatoriu, mai ales după weekenduri exagerat proteice, ca aşternutul cocoloşit sub el să-i transmită fierbinţeală de crupă năduşită de adversar politic. Se simte atunci viril, stăpân, sfichiuind cu pintenii, iscând nechezături de îndârjită supunere. Astfel climaxul e gata şi, de aici, poluţia. Cineva cu respect pentru higienă dar şi cu simţ al umorului, voaieristul şef de la ICR, a avut ideea de a-i plasa sub fund, înainte de culcare, în loc de muşama, un exemplar din Ev. Z.…
continuare...

Judeţul diasporei româneşti

(Aceasta este o scrisoare care face parte dintr-un serial. Pentru a parcurge în ordinea cuvenită episoadele, trebuie să începeţi prin a citi postarea: “În dialog cu diaspora”) De când l-a reînscăunat pe Traian Băsescu la Cotroceni, diaspora românească  se crede tot mai îndreptăţită să dea lecţii de viaţă celor de-acasă. Ea cunoaşte mai bine decât noi situaţia din ţară şi şi-a făcut un obicei din a utiliza forumurile deschise în media naţională  pentru a-i urechea cu ciocoiască superioritate pe neghiobii care nu au emigrat încă şi care, din frustarea generată de incapacitatea lor de dezrădăcinare, s-au pornit ca nişte bezmetici, sub îndemnurile manipulatoare ale nostalgicilor comunişti, să-l atace pe preşedinte. În timpul ăsta, efectele noului mandat  Băsescu încununat cu perpetuarea portocaliilor la toate comenzile şi gurile de oxigen ale ţării, ne copleşesc şi ne sufocă. De la sfârşitul celui de-al doilea război mondial, România nu a fost în pericol mai…
continuare...