Andrei Pleşu, anteriul şi cădelniţa

(Comentariu postat la articolul lui Andrei Plesu din Adevarul, intitulat " Limitele parodiei", articol ce poate fi citit accesand linkul ) Oare s-a abolit cu adevărat pedeapsa capitală în România? Dar ce i se întâmplă acum acestui popor cum se numeşte? Împins de-a valma şi cu capu’n sac în ţarcul condamnaţilor la moarte de vremuri grele, merită să-i sară cineva în sprijin sau să-l ia dracu’ de buimac ce-a fost când a votat? (more…)
continuare...

Falimentul jumătăţilor de măsură

Domnul Cristian Preda crede că, în PDL, reţeta succesului este inteligenţă combinată cu şmecherie, în doze care să salveze aparenţele de onestitate. Greşeşte (şi va fi sancţionat) pentru că ignoră un ingredient marcă înregistrată a şcolii de politicieni Băsescu şi anume lipsa de scrupule. “Scopul scuză mijloacele”. O să-l halească doamna Udrea cu fulgi cu tot pentru că ea nu se împiedică în retorici despre consecvenţă, în jumătăţi de măsură. Cu toată aparenţa feminină, dna. Udrea este un adevărat Traian Băsescu. Un adevărat SUV, cu tracţiune şi pe faţă şi pe spate şi sus şi jos, după cum cer membrii juriului. Udrea “a întrecut măsura” ? Păi abia acum constată dl. Preda asta? (more…)
continuare...

Libertatea doamnei Pippidi şi captivitatea domnului Patapievici

Ultima  emisiune 2+1 a fost extrem de instructivă. Am putut vedea doi intelectuali implicaţi,  Alina Mungiu Pippidi şi Horia Roman Patapievici, faţă în faţă cu paradigma libertăţii lor actuale. Mi-au plăcut prestaţiile ambilor în planul elocinţei, în planul acelei dimensiuni suplimentare pe care anumite spirite au capacitatea de a o adăuga şi retrage prin propria prezenţă, spaţiului nostru comun. Fără a dori să-i compar şi să-i clasific, o diferenţă mi-a sărit însă în ochi: în vreme ce dna. Pippidi vorbea ca un om liber, dl. Patapievici vorbea ca un om legat. Legat de cele 10 milioane de euro ale ICR care vin, an de an, doar dacă el “face frumos” dar şi de incapacitatea de a-şi recunoaşte propriile erori de evaluare. Dl. Patapievici mi s-a părut profund obosit  în partea sa de cetăţean comun, de trăitor în lumea taxelor, impozitelor şi a oamenilor copleşiţi de grijile zilei de mâine. Probabil…
continuare...

Mircea Mihăieş – un intelectual eliptic de limba maternă

(comentariu postat la articolul din EVZ al lui Mircea Mărieş intitulat “Ura de sine a întregului popor”, articol ce poate fi citit accesând linkul #commentAddLink) L-am iertat două săptămâni pe acest textier precar de kitsch-uri “academice”. A fost după apariţia sa la televizor când, mieluşel, cu voce hermafrodită şi privire autistă, se plângea că familia îi este afectată de modul injust în care este contrat. Mi-am zis că lunea, când îi apare editorialul, îmi voi întoarce privirea în altă direcţie şi mă voi ţine cu degetele de nas doar să nu fiu provocat a reacţiona. Familia lui e şi aşa pedepsită că trebuie să-l suporte zi de zi, la ce-aş mai amărâ-o şi eu cu comentariile mele. Astăzi însă, bomba cu biogaz a atacat din nou şi, cu toate precauţiile, nu m-am putut proteja de damful ei cu efecte iritante. (more…)
continuare...

SINGURĂTATEA MATEMATICIANULUI

Există puţine lucruri în viaţa mea cu care să mă mândresc plenar, fără teama că le-am înfrumuseţat cu note de subiectivism. Unul dintre acestea este că am făcut Facultatea de Matematică a Universităţii Bucureşti. Observaţi că nu am infatuarea să afirm că sunt matematician, acesta fiind un titlu aproape de nobleţe, rezervat unor aleşi. Unul dintre aceşti aleşi este academicianul Solomon Marcus. A împlinit anul acesta 85 de ani. Este probabil ultimul rămas dintre cei mandataţi genetic să ne transmită, prin ştafetă directă, spiritul lui Moisil ori Onicescu ori Caius Iacob ori Mihoc ori Miron Nicolescu ori Gheorghe Vrânceanu. Puteti crede că am avut privilegiul să-i am ca profesori pe toţi aceştia? Unora chiar le-am luat interviuri pentru revista studenţească la care colaboram. Cum, atunci, să nu fiu mândru cu îndreptăţire? (more…)
continuare...

O săptămână cu Mihăieş şi Cărtărescu soporifici

REVISTA PRESEI DE SÂMBĂTĂ O săptămână calmă, fără editoriale explozive. Opoziţia pare adormită, puterea merge pe vârfuri să n-o trezească, suntem în decembrie revoluţionar şi orice scânteie poate detona mămăliga. Cred că s-a dat ucaz de la cotrocenie către oştile portocalii să nu sufle nimeni în jar, să se treacă pe cântece de leagăn până după plecarea lui Moş Crăciun. Vă rog să observaţi cât de silenţios au defilat săptămâna asta fanfariştii de serviciu ai puterii: fără stenograme pe surse, fără pas de defilare pentru onor la preşedinte, fără gâlceavă de bruiaj. Singură doamna Vass, consiliera dlui. Boc, ce a mai inflamat aiurea atmosfera prin talkswow-uri, cu vorbirea ei răspicată şi belicos – sentenţioasă. Dar cine s-o bage în seamă când reprezintă un guvern cu 5% credibilitate? (more…)
continuare...