Despre vechea Dilemă (mai nou Veche)

REVISTA PRESEI DE SAMBATA Nu pot să renunţ a frunzări Dilema Veche doar pentru că a devenit cea mai cenzurată publicaţie din România. Mă cheamă înspre numele ei nostalgii aproape voluptuoase, de pe vremea apariţiei dilematicilor. Erau timpuri vii, în care tot ce mortificase comunismul în noi renăştea. O dimineaţă pe săptămână mă trezeam cu fiorul iminenţei unui randez-vous mult aşteptat, peste rangul şi meritele mele. Godot sosea punctual, mă însoţea în intimitatea fotoliului de lectură şi, pentru o zi, deveneam partenerul său morganatic. Ne lega, pe vremea aceea, o nelinişte fecundă, lupta disproporţionată cu puterea.  Aveam nu doar dreptatea de partea noastră dar şi sentimentul nobleţei unui sacrificiu prelungit până la sperata regăsire a demnităţii ca popor. N-a fost să fie! Dilema Veche de azi este o publicaţie împăcată. Şi cu adaosul ei onomastic şi cu puterea. Nu doar că şi-a pierdut orice elan combativ dar a devenit un…
continuare...

Confuziile domnului Cărtărescu

(Comentariu postat la articolul lui M. Cartarescu, publicat in EVZ din 26 nov. 2010 si intitulat "Domnul cu ". Acest articol poate fi citit accesand linkul ) Cu vreo 2 luni în urmă, într-un editorial scris sub imperiul iritării generate de declaraţiile doamnei Herta Muller, domnul Cărtărescu ne surprindea cu naturalizarea lui Vaclav Havel în Polonia. Eroarea, semnalată şi speculată imediat de forumişti necondescendenţi, a fost la scurt timp eliminată de administratorii forumului, fără însă vreo explicaţie sau scuză din partea autorului. Apoi s-a întâmplat o reacţie pe deplin caracterizantă a fanilor săi, aceiaşi cu fanii preşedintelui (după vorbă, după faptă): ca şi în cazul “pixelului albastru”, când indubitabila palmă încasată de un copil a fost cu seninătate expediată la capitolul trucaje, a apărut şi în acest caz, al “polonezului” Havel, aria postacilor înălbitori, interpretată pe mai multe voci, negând evidenţa şi acuzându-i pe acuzatori de malversaţiune. La momentul respectiv…
continuare...

Gulaş picant cu mămăligă românească

EDITORIALUL DE JOI S-a întâlnit perfidia cu lăcomia. Pe de o parte aroganţa graseiată şi zâmbetele subţiri ale UDMR-iştilor, pe de alta disponibilitatea pentru orice potlogărie şi privirile hulpave ale PDL-iştilor. Scrobiţii Gyorgy Frunda şi Marko Bela recrutând distins curve, adresându-se acestora cu “stimată şi distinsă doamnă” în timp ce se deschid la prohab. Cum să nu te năpădească mândria naţională? Cum să nu-l crezi pe preşedinte atunci când lăcrimează, din martiriul jilţului său cu sceptru, la ideea de patriotism? Un şantaj atât de ordinar precum cel pe Legea Educaţiei, făcut şi asumat cu atâta ingenuă seninătate de şmenarii cu aere aristocratice din UDMR, doar în filmele lui Scorseze despre Camorra am mai văzut. O cedare la şantaj insă, atât de umilitoare, aproape imploratoare, venită pe timp de pace, din partea unui şef de stat şi a unui guvern ce se pretind devotaţi binelui naţional românesc este, din perspectiva mea,…
continuare...

Albine, viespi şi bondari – versiune adaptata pentru Andrei Plesu

(Acest comentariu a fost postat la articolul din Adevarul, 24 nov. 2010 publicat de Andrei Plesu sub titlul "Ce mai inseamna politia?", articol ce poate fi citit accesand linkul ) Domnul Pleşu îşi pune de-un sfârşit de săptămână calm. A ales din nou un subiect  fără tabere, asupra căruia s-a aşternut deja o unanimă şi înţeleaptă resemnare. “Ce mai înseamnă poliţia?” se întreabă dânsul nostalgic şi totuşi într-o română actualizată, pentru a părea contemporan cu evenimentele.  Păi ce să însemne dacă nu exact ce-ar trebui dacă am lua-o în serios: garantul legii într-o ţară guvernată prin lege. A, care lege? Gata, v-aţi prins! Aici e BUBA.  Nici n-are rost să vă mai explic. Totuşi v-aş mai reţine puţin pentru că nu ştiu dacă aţi observat cu câtă măiestrie foloseşte dl. Pleşu tehnica surdinei  ori de câte ori atacă teme cu terminaţii înalte. “Se vorbeşte de complicităţi la nivel de minister,…
continuare...

Albine, viespi şi bondari

(Comentariu postat la articolul publicat in EVZ din 24 nov. 2010 de Mircea Marian sub titlul  "România nu trebuie primită în spaţiul Schengen", articol ce poate fi citit accesand linkul ) Nu vreau să cad în greşeala pe care o reproşez cel mai des şi vehement ziariştilor şi intelectualilor lui Băsescu, anume incapacitatea de a fi obiectivi şi de a recunoaşte atunci când clienţii lor de perdaf zilnic fac şi lucruri care ar trebui apreciate. Voi spune deci tranşant, fără ironii sau codiţe stilistice  relativizante, că articolul de azi al lui Mircea Marian este, prin conţinut, unul corect, curajos şi chiar exemplar, având în vedere tribuna înrolată de la care el a fost lansat. E un mesaj sub semnul exasperării. E un mesaj nu al unui om trezit brusc într-o realitate înfricoşătoare ci al unei structuri care şi-a atins limitele compromisului acceptabil şi care izbucneşte “stop, aşa nu se mai…
continuare...

Managementul schimbării unei puteri nereprezentative (2)

CROCHIUL DE MARŢI În prima parte a acestui articol, publicată în urmă cu o săptămână în “Crochiul de marţi”, accentuam următoarele realităţi, prea puţin analizate şi exploatate de strategii politici ai opoziţiei: “Făcând liste cu punctele slabe şi punctele tari ale puterii şi opoziţiei am constatat două astfel de puncte care se situează, în prezent, la antipozi în cele două tabere: a)      Parlamentul României este, probabil, cel mai redutabil punct tare al puterii şi cel mai vulnerabil punct slab al opoziţiei; b)      Opţiunea actuală a populaţiei României este, probabil, cel mai redutabil punct tare al opoziţiei şi cel mai vulnerabil punct slab al puterii. În aceste condiţii, conform cheilor de succes stabilite de Buckingham, opoziţia ar trebui să înceteze a-şi consuma toate energiile pentru compensarea punctului ei slab, ponderea minoritară din Parlament şi să-şi canalizeze prioritar forţele, inteligenţa, acţiunile, în direcţia maximizării decalajului favorabil creat de punctul ei forte din…
continuare...