Mircea Mihăieş – un intelectual eliptic de limba maternă

(comentariu postat la articolul din EVZ al lui Mircea Mărieş intitulat “Ura de sine a întregului popor”, articol ce poate fi citit accesând linkul #commentAddLink) L-am iertat două săptămâni pe acest textier precar de kitsch-uri “academice”. A fost după apariţia sa la televizor când, mieluşel, cu voce hermafrodită şi privire autistă, se plângea că familia îi este afectată de modul injust în care este contrat. Mi-am zis că lunea, când îi apare editorialul, îmi voi întoarce privirea în altă direcţie şi mă voi ţine cu degetele de nas doar să nu fiu provocat a reacţiona. Familia lui e şi aşa pedepsită că trebuie să-l suporte zi de zi, la ce-aş mai amărâ-o şi eu cu comentariile mele. Astăzi însă, bomba cu biogaz a atacat din nou şi, cu toate precauţiile, nu m-am putut proteja de damful ei cu efecte iritante. (more…)
continuare...

SINGURĂTATEA MATEMATICIANULUI

Există puţine lucruri în viaţa mea cu care să mă mândresc plenar, fără teama că le-am înfrumuseţat cu note de subiectivism. Unul dintre acestea este că am făcut Facultatea de Matematică a Universităţii Bucureşti. Observaţi că nu am infatuarea să afirm că sunt matematician, acesta fiind un titlu aproape de nobleţe, rezervat unor aleşi. Unul dintre aceşti aleşi este academicianul Solomon Marcus. A împlinit anul acesta 85 de ani. Este probabil ultimul rămas dintre cei mandataţi genetic să ne transmită, prin ştafetă directă, spiritul lui Moisil ori Onicescu ori Caius Iacob ori Mihoc ori Miron Nicolescu ori Gheorghe Vrânceanu. Puteti crede că am avut privilegiul să-i am ca profesori pe toţi aceştia? Unora chiar le-am luat interviuri pentru revista studenţească la care colaboram. Cum, atunci, să nu fiu mândru cu îndreptăţire? (more…)
continuare...

O săptămână cu Mihăieş şi Cărtărescu soporifici

REVISTA PRESEI DE SÂMBĂTĂ O săptămână calmă, fără editoriale explozive. Opoziţia pare adormită, puterea merge pe vârfuri să n-o trezească, suntem în decembrie revoluţionar şi orice scânteie poate detona mămăliga. Cred că s-a dat ucaz de la cotrocenie către oştile portocalii să nu sufle nimeni în jar, să se treacă pe cântece de leagăn până după plecarea lui Moş Crăciun. Vă rog să observaţi cât de silenţios au defilat săptămâna asta fanfariştii de serviciu ai puterii: fără stenograme pe surse, fără pas de defilare pentru onor la preşedinte, fără gâlceavă de bruiaj. Singură doamna Vass, consiliera dlui. Boc, ce a mai inflamat aiurea atmosfera prin talkswow-uri, cu vorbirea ei răspicată şi belicos – sentenţioasă. Dar cine s-o bage în seamă când reprezintă un guvern cu 5% credibilitate? (more…)
continuare...

Traian Băsescu piratează modelul Putin

Traian Băsescu este, structural, un autoritarist. Chiar şi pe sine se conduce cu ucazuri viscerale, ce-i produc probleme nu de puţine ori finalizate cu deranjamente publice. Reacţiile sale imprevizibile, incapacitatea de a accepta soluţia corectă atunci când ea intră în coliziune cu tenebrele unei firi de nestăpânit, îl fac de temut. Oamenii din jurul lui, mai toţi împliniţi deci având ce pierde, nu se încumetă să-i vrea binele atât de mult încât să-l corecteze ori să-l oprească de la fapte necugetate. Le e frică de represalii pentru crima de lesmajestate.  Când s-au găsit totuşi unii  să-şi depăşească această frică (Pleşu, Renate Webber), cleştele personalităţii lui paranoice i-a sugrumat până i-a extras şi ejectat afară. (more…)
continuare...

Intergalactica Elena Udrea

EDITORIALUL DE JOI Elena Udrea este un Traian Băsescu mai accesorizat. Probabil aşa cum şi-ar fi visat acesta să fie dacă viaţa nu l-ar fi împins rechin pe mare ci l-ar fi lăsat ţipar pe uscat: cu bronhii în loc de branhii, alunecos, poleit, temut, falic. Dar EU este, din păcate pentru ea, şi un accesoriu al lui TB. Dacă mâine TB se scufundă, EU se duce după el în hău ca pupa după Titanic. Mulţi comentează nurii Elenei. Unii, cu centrul de greutate jos, zic c-ar avea picioarele lungi. Alţii, cu centru de greutate sus, c-ar avea genele scurte. Eu cred că explicaţia naturii ei ascensionale, antigravitaţionale, trebuie căutată undeva la mijloc. (more…)
continuare...

Boii lui Andrei Pleşu

(comentariu postat la articolul lui Andrei Plesu din Adevarul, 08 dec. 2010, intitulat "Eul propriu ca obsesie", articol ce poate fi citit accesand linkul ) Aşa cum Nicolae Grigorescu picta boi, Andrei Pleşu tipologizează români: după “spiritul critic în supradoză” (Dilema Veche), după “eul propriu ca obsesie” (Adevărul) şi, în pregătire, după “ sinuciderea prin inaniţie ca formă de patriotism” (Pentru Patrie). Adevărul e că românaşii noştri au devenit, mai nou, foarte enervanţi. Şi pentru putere, tot mai lipsită de voluptatea hoţiei ca recompensă, şi pentru reazemele ei mediatice, intelectuali subţiri cu creativitatea vlăguită de prea manifesta tendinţă spre surpare a tot ce e în jur. (more…)
continuare...

La o cafea cu musafirii de pe blog (2)

Niels Schmecker este un forumist redutabil. Atât de redutabil încât uneori este cenzurat de publicaţii cenzurate. Nu pentru limbaj, care este unul şlefuit, ci pentru mesaj, foarte adesea coroziv. Îmi face plăcere să-i găzduiesc azi un comentariu pe care tocmai mi l-a trimis, invitându-vă să reflectaţi la tema propusă şi la argumentele anti migrenă... Preţioşii ridicoli sau tupeul decorat ca inteligenţă. Autor: Niels Schmecker Nu as vrea sa ma lungesc prea mult cu discutia despre ura, pentru ca m-a apucat o migrena extrem de insistenta… De unde mi se trage?! De la prea multi “pretiosi ridicoli” care, de pe pozitii de forta, ii insulta pe toti in jur, cu aere de… Voltaires ai natiunii, de la prea multi imbecili tupeisti care “dau lectii” de inteligenta si corectitudine politica damboviteana poporului TV… Cum sa nu te apuce migrena, cand tupeul a fost decorat ca inteligenta, cand oamenii cu ceva staif la…
continuare...

La o cafea cu musafirii de pe blog (1)

CROCHIUL DE MARTI Am primit, zilele trecute, următorul mesaj de la Aa. Era o reacţie la comentariul meu “Să nu confundăm spiritul de luptă cu ura” postat la articolul lui Andrei Pleşu publicat in Adevarul din 01 dec. 2010 sub titlul " Ura ca mod de viata". Acest articol poate fi citit accesand linkul (more…)
continuare...

Topul nesimţirii

Sunt derutat. De vreo două săptămâni tot îmi propun să evidenţiez  cea mai nesimţită declaraţie făcută recent de un politician din România şi mereu sunt obligat să revizuiesc ordinea la vârful clasamentului din cauza câte unui “new entry”. O fi criza, o fi apropierea vacanţei de iarnă, o fi impresia că dacă poporul ăsta este tăcut trebuie să fie şi prost? Nu ştiu. Cert este că dacă mai amân mult declararea câştigătorului s-ar putea  să se întâmple ca la ciclism, când etapa este câştigată la fotografie şi un intreg pluton este declarat sosit în acelaşi timp cu învingătorul. (more…)
continuare...

Forumurile – o formă de terapie a străzii (2)

O altă terapie din reţetarul străzii se referă la înlocuirea mesajelor generaliste, generalizante şi soporifice cu mesaje aplicate, la subiect, capabile a molesta răul  şi a-i supune oprobriului pe autorii săi. Nu neg, Doamne fereşte, rolul şi frumuseţea eseisticii ca specie literară. Consider însă că în spaţiul publicisticii socio – politice, în subsolul căreia se plasează cel mai adesea producţiile forumiştilor, a combate prin texte erudite, abstracte, în care singurele nume proprii sunt ale clasicilor citaţi, este sau o formă de evazionism intelectual sau  o formă egoistă de a epata. (more…)
continuare...