Boii lui Andrei Pleşu

(comentariu postat la articolul lui Andrei Plesu din Adevarul, 08 dec. 2010, intitulat "Eul propriu ca obsesie", articol ce poate fi citit accesand linkul ) Aşa cum Nicolae Grigorescu picta boi, Andrei Pleşu tipologizează români: după “spiritul critic în supradoză” (Dilema Veche), după “eul propriu ca obsesie” (Adevărul) şi, în pregătire, după “ sinuciderea prin inaniţie ca formă de patriotism” (Pentru Patrie). Adevărul e că românaşii noştri au devenit, mai nou, foarte enervanţi. Şi pentru putere, tot mai lipsită de voluptatea hoţiei ca recompensă, şi pentru reazemele ei mediatice, intelectuali subţiri cu creativitatea vlăguită de prea manifesta tendinţă spre surpare a tot ce e în jur. (more…)
continuare...

La o cafea cu musafirii de pe blog (2)

Niels Schmecker este un forumist redutabil. Atât de redutabil încât uneori este cenzurat de publicaţii cenzurate. Nu pentru limbaj, care este unul şlefuit, ci pentru mesaj, foarte adesea coroziv. Îmi face plăcere să-i găzduiesc azi un comentariu pe care tocmai mi l-a trimis, invitându-vă să reflectaţi la tema propusă şi la argumentele anti migrenă... Preţioşii ridicoli sau tupeul decorat ca inteligenţă. Autor: Niels Schmecker Nu as vrea sa ma lungesc prea mult cu discutia despre ura, pentru ca m-a apucat o migrena extrem de insistenta… De unde mi se trage?! De la prea multi “pretiosi ridicoli” care, de pe pozitii de forta, ii insulta pe toti in jur, cu aere de… Voltaires ai natiunii, de la prea multi imbecili tupeisti care “dau lectii” de inteligenta si corectitudine politica damboviteana poporului TV… Cum sa nu te apuce migrena, cand tupeul a fost decorat ca inteligenta, cand oamenii cu ceva staif la…
continuare...

La o cafea cu musafirii de pe blog (1)

CROCHIUL DE MARTI Am primit, zilele trecute, următorul mesaj de la Aa. Era o reacţie la comentariul meu “Să nu confundăm spiritul de luptă cu ura” postat la articolul lui Andrei Pleşu publicat in Adevarul din 01 dec. 2010 sub titlul " Ura ca mod de viata". Acest articol poate fi citit accesand linkul (more…)
continuare...

Topul nesimţirii

Sunt derutat. De vreo două săptămâni tot îmi propun să evidenţiez  cea mai nesimţită declaraţie făcută recent de un politician din România şi mereu sunt obligat să revizuiesc ordinea la vârful clasamentului din cauza câte unui “new entry”. O fi criza, o fi apropierea vacanţei de iarnă, o fi impresia că dacă poporul ăsta este tăcut trebuie să fie şi prost? Nu ştiu. Cert este că dacă mai amân mult declararea câştigătorului s-ar putea  să se întâmple ca la ciclism, când etapa este câştigată la fotografie şi un intreg pluton este declarat sosit în acelaşi timp cu învingătorul. (more…)
continuare...

Forumurile – o formă de terapie a străzii (2)

O altă terapie din reţetarul străzii se referă la înlocuirea mesajelor generaliste, generalizante şi soporifice cu mesaje aplicate, la subiect, capabile a molesta răul  şi a-i supune oprobriului pe autorii săi. Nu neg, Doamne fereşte, rolul şi frumuseţea eseisticii ca specie literară. Consider însă că în spaţiul publicisticii socio – politice, în subsolul căreia se plasează cel mai adesea producţiile forumiştilor, a combate prin texte erudite, abstracte, în care singurele nume proprii sunt ale clasicilor citaţi, este sau o formă de evazionism intelectual sau  o formă egoistă de a epata. (more…)
continuare...

Forumurile – o formă de terapie a străzii

Revista Presei de sambata Peste un anumit nivel de realizare, oamenilor nu le mai place să fie confundaţi cu strada. În general strada înseamnă pentru ei procentul ăla mare, uniformizant, al celor pe care nu-i remarcă nimeni ca personalităţi. Mulţi cred că ieşirea din anonimatul străzii înseamnă decuplarea de problemele acesteia, aderarea la noi proiecte de realitate, unele extrem de exclusiviste şi chiar imorale, cu sisteme de valori şi unităţi de măsură create special. (more…)
continuare...

Mircea Cărtărescu şi sentimentul patriotic

(Acest comentariu a fost postat la editorialul lui Mircea Cartarescu din EVZ din 03 dec. 2010, intitulat " Despre ura noastra de sine", articol ce poate fi citit accesand linkul ) Incredibil cum poate Mircea Cărtărescu  să-şi rateze mesajele şi să-şi compromită credibilitatea pe ultima sută de metri a articolelor sale. Aş fi fost de acord cu aproape tot ce-a scris în editorialul de azi, dacă ar fi lipsit ultimul paragraf. Care, precum o criză de isterie izbucnită din senin, ne-a luminat crispându-ne (dacă mai era nevoie) că nu avem de-a face cu un scriitor ci cu un propagandist, că nu ascultăm un povestitor obiectiv ci un pacient cu nervii corzi de ghitară bas. (more…)
continuare...

Polemici, episodul II (în loc de editorialul de joi)

Comentariul meu “Despre vechea Dilemă (mai nou Veche)”, publicat sâmbăta trecută pe acest blog, a fost postat şi în forumul editorialului lui Andrei Pleşu din Dilema Veche intitulat “Politică de cadre”. Am fost surprins să constat că am iscat o polemică aprinsă, din care am prezentat episodul Radu Botta în postarea “Forumurile ca platformă de socializare”. Ulterior acestui episod a mai apărut un combatant, domnul GOE, foarte supărat că l-am atacat pe idolul său Sever Voinescu şi vituperant la adresa lui Şerban Foarţă. Deşi era clar că, după cum scrie şi cu astfel de gusturi, domnul Goe evoluează în liga a II-a, i-am dat totuşi un răspuns la care domnia sa, inevitabil, mi-a răspuns. (more…)
continuare...

Să nu confundăm spiritul de luptă cu ura

(Comentariu postat la articolul publicat de Andre Plesu in Adevarul din 01 dec. 2010 sub titlul " Ura ca mod de viata". Acest articol poate fi citit accesand linkul ) “Răutatea” arătată de Nadal înaintea şi în timpul partidelor decisive o fi ură? Ritualul Haka făcut de All Blacks în deschiderea fiecărui meci o fi ură? Cărarea de pumni adversarului într-o gală de box  o fi ură? Apăsarea pe trăgaci a războinicului, în timpul asaltului, o fi ură? Trebuie să acceptăm că există oameni, mulţi puţini în funcţie de vremuri şi cromozomi, care-şi trăiesc viaţa ca pe o permanentă luptă. Pentru că aşa aleg ei sau obligaţi. Cum au fost unii dintre noi, neîmpăcaţii,  pe vremea comunismului, cum sunt părinţii de copii handicapaţi sau canceroşii ce nu acceptă să se resemneze cu o sentinţă dată la beţie de destin. Cum sunt marii performeri din arenele talentului. Domnul Pleşu, sedus de…
continuare...

Forumurile ca platformă de socializare

Trăim într-o lume autistă. Transferarea tot mai mult în virtual a necesităţilor noastre curente (învăţatul, distratul, comunicatul, aprovizionatul etc.), ne-a făcut să ne retragem în noi înşine nepermis de mult pentru sănătatea funcţiei noastre sociale. Chiar şi vociferarea pe forumuri este una perversă atunci când mesajele se încrucişează sterp, emise cu univocă şi frenetică disperare, fără confirmare de recepţie şi fără răspuns. Sunt insă situaţii când din deşertul destinaţiilor mesajelor noastre vane se întrupează interlocutorul.  Atunci parcă îţi ieşi din pielea izolării tale ermetice şi, pe durata unei conversaţii, guşti din nou  bucuria exteriorului populat. Mi se întâmplă asta ori de câte ori primesc răspunsuri care mă incită la răspuns. În Revista Presei de sâmbătă am comentat, cu o nostalgie amară pe alocuri, evoluţia unei publicaţii postrevoluţionare de care am fost extrem de ataşat mulţi ani. Articolul meu, intitulat “ Despre vechea Dilemă (mai nou Veche)” a fost postat şi…
continuare...