Scorul acestui articol
[Total: 99 voturi. Media: 4.4]

 

Învățătura adâncă se face prin pilde. Ni se transmit pilde neîncetat. Doar că nu avem atenție, răbdare È™i minte deschisă să le primim È™i să învățăm din ele ce È™i cât ar trebui învățat. Cele mai multe dintre pildele care ni se transmit trec pe lângă noi fără să ne atingă, fără să È™tim a le descoperi, fără a le întinde o mână, un gând de iluminare asupra tâlcului lor.

Uneori, când o pildă are un destinatar vast, cum ar fi sufletului colectiv al unui popor, ea este lansată în momente simbolice ale poporului respectiv pentru a avea mai mari È™anse de a ajunge unde trebuie. În astfel de momente spiritul uman este mai receptiv, stratul de balast material dintre cer È™i pământ se subțiază.

De acest Crăciun, deci într-un moment simbolic al creÈ™tinătății, poporului român i s-a oferit o pildă prețioasă, dintre cele ce nu ar trebui lăsate să se irosească. Pilda omului bun față în față cu omul rău.

În urmă cu doi ani È™i jumătate, o fetiță de origine romă, Ana „“ Maria, lansa un apel emoționant către preÈ™edintele Klaus Iohannis prin care îl implora să-i grațieze mama care zăcea de peste un an în puÈ™cărie pentru că furase dintr-un magazin salam È™i caÈ™caval să-È™i hrănească copiii. S-a creat atunci un val de compasiune È™i solidaritate socială cu acest copil de 9 ani care a arătat că sufletul românului simplu nu È™i-a pierdut bunătatea È™i omenia care l-au ajutat să rămână mereu, de-a lungul istoriei, mai aproape de rai decât de iad.

PreÈ™edintele Iohannis a È™ocat la momentul respectiv pe toți cei care priveau cu nădejde spre dânsul, ignorând complet rugămintea ce-i fusese adresată.  Nu doar că nu a grațiat-o pe mama Anei „“ Maria, dar nu a lăsat să răzbată dinspre dânsul către opinia publică niciun sentiment de duioÈ™ie, nicio explicație a refuzului de a face o faptă bună la care Constituția îi dădea dreptul. „žInfractoarea” nu era nici politician, nu comisese nici fapte de corupție sau fapte cu violență, nu era nici recidivistă, deci, sub aspect exemplar, eventuala ei grațiere nu ar fi prejudiciat sub nicio formă măreața cauză a luptei anticorupție pe care domnul Iohannis o clama ca un stentor al inchiziției.

După acel moment au urmat confirmări È™i reconfirmări ale „žcalităților umane” ale preÈ™edintelui, de la cinismul replicii „a fost nevoie să moară oameni”, până la modul în care s-a declarat foarte mulțumit de DNA È™i de Laura Kovesi în condițiile în care presa vuia de abuzurile incalificabile ale procurorilor de elită Portocală È™i Onea, de încălcarea pe bandă rulantă a drepturilor fundamentale ale omului, de ruÈ™inea în care a fost aruncată justiția română de personaje funeste precum Augustin Lazăr È™i Livia Stanciu.

În toți aceÈ™ti ani de mandat prezidențial Klaus Iohannis nu È™i-a devoalat, însă, doar infirmitatea afectivă. El a descumpănit mulți români de bună credință, dintre cei care îi acordaseră votul, prin disprețul său ostentativ față de Constituție È™i de legile țării. Acolo unde CCR îi spune clar „ždeîndată”, preÈ™edintele îÈ™i ia răgaz de săptămâni, dacă nu chiar luni, pentru a se conforma. Acolo unde legea îl obligă să asigure buna funcționare a instituțiilor statului, domnul Iohannis sabotează guvernul (deci România) prin refuzul infantil de a recunoaÈ™te demisii È™i de a oficializa noi numiri de miniÈ™tri. Dispreț, aroganță, ciocoism, un spirit revanÈ™ard primitiv, iată ce adaugă Klaus Iohannis laturii sale de om rău: dimensiunea nelegiuirii!

Și acum să ajungem la pildă. La frumoasa pildă a acestui sfârÈ™it de an.

Toate tuÈ™ele de caricatură a preÈ™edintelui, umană È™i profesională, au devenit parcă mai groase È™i mai numeroase în ultimele săptămâni. Omul parcă a luat-o complet razna  prin gafe È™i răbufniri! De aceea, probabil, a fost nevoie, de undeva de sus, întru aducerea minților deviate într-o matcă a normalității, de o pildă memorabilă. Iar aceasta a venit, spectaculos, prin intermediul ministrului Tudorel Toader.

Domnul Toader a arătat unei intregi țări ce înseamnă să respecți, cu rigoare È™i profesionalism, dar È™i cu bunătate umană, legea. Când o hotărâre a unei instanțe (fie ea CCR sau ÎCCJ) s-a pronunțat, ea trebuie pusă în aplicare deîndată È™i întocmai. „žDeîndată” nu înseamnă „žla buna apreciere” a unui gângav care-È™i ia săptămâni întregi să citească È™i să înțeleagă un document oficial ce, pe deasupra, afectează major È™i viața unor oameni. „žDeîndată” înseamnă cum a procedat domnul Toader. S-a prezentat la minister vineri după amiază, la ora 16,30 (adică imediat după ce a expirat termenul de recurs la care ar fi avut dreptul DNA) special pentru a semna documentele necesare eliberării din închisoare a unor români cărora instanța le-a recunoscut acest drept.

Noi È™tim de Elena Udrea È™i de Alina Bica. Dar au mai fost È™i alții în situații asemănătoare. Oameni care, dacă domnul Toader nu s-ar fi grăbit să semneze deîndată ce avea domnia sa de semnat, ar fi rămas în penitenciar cine È™tie câte zile în plus, oricum, să-È™i petreacă acolo Crăciunul. Oameni care au recunoscut că, È™i mulțumită ministrului Toader, li s-a întâmplat o minune.

Nu-l putem suspecta pe domnul Tudorel Toader (È™i nici alianța PSD „“ ALDE) de mari simpatii sau filiații cu doamnele Udrea È™i Bica. Omul a fost OM nu din vreun interes obscur ci pentru că aceasta e natura lui: de om corect È™i de OM BUN. Pentru că ÎI PASÄ‚! Pentru că nu i-a fost indiferentă suferința altora.

Îl vedeți pe Klaus Iohannis sacrificându-È™i măcar o oră din prețiosul week-end pentru a semna niÈ™te hârtii a căror rezolvare poate fi amânată după bunul său plac? El s-a grăbit să plece spre Sibiu încă de vineri de la prânz, deÈ™i promisese solemn, în fața întregii țări, că va participa la È™edința de guvern. Puțin i-a păsat de promisiune, de ordonanța de urgență, de îndatoririle sale față de români. Vacanțele È™i doamna Carmen, iată tot ce-l interesează!

Ce lecție! Ce contrast izbitor!

Trăim niÈ™te vremuri ale extremelor.

În capetele unora confuzia e atât de mare, ura atât de orbitoare, încât e nevoie de astfel de pilde clarificatoare pentru a se salva ce se mai poate salva.

Om bun „“ om rău! Să-i ai în față cu faptele È™i vorbele lor È™i să nu fii în stare să discerni.

Aproape că mi-e milă de aceÈ™ti compatrioți ai noÈ™tri.

https://www.conteledesaintgermain.ro/wp-content/uploads/2018/12/gratiere-275x500.jpghttps://www.conteledesaintgermain.ro/wp-content/uploads/2018/12/gratiere-150x150.jpgContele de Saint GermainEditorialeAugustin Lazar si Livia Stanciu,decizia CCR,eliberare Elena Udrea,Klaus Iohannis,minunile Craciunuluicalitati umane,om bun - om rau,pilda,Portocala si Onea,Tudorel Toader  Învățătura adâncă se face prin pilde. Ni se transmit pilde neîncetat. Doar că nu avem atenție, răbdare È™i minte deschisă să le primim È™i să învățăm din ele ce È™i cât ar trebui învățat. Cele mai multe dintre pildele care ni se transmit trec pe lângă noi fără să...Blog politic si polemic