Scorul acestui articol
[Total: 0 voturi. Media: 0]

În Dilema Veche din 15 noiembrie 2012, Andrei Pleşu publică editorialul “Opriţi-vă” (http://dilemaveche.ro/sectiune/situa-iunea/articol/opriti-va) .

Aliniat în ultima vreme cu Mircea Cărtărescu în emiterea de viziuni apocaliptice  asupra viitorului societăţii româneşti de după 9 decembrie 2012, Andrei Pleşu adoptă tot mai des în textele sale tonalităţi şi titluri exclamatorii, imperative, armagedonice, pentru a da o nouă dimensiune, aceea a exasperării şi, chipurile, a luptei oneste în van, mesajelor sale de la care observă cum tot mai mulţi îşi întorc urechile.

De când Traian Băsescu, prin rezultatele de la referendum,  a demonstrat cu probe cât de iubit şi de dorit e de români, de când se prefigurează tot mai clar o necesară şi higienică schimbare de regim politic în România, o disperare a eşafodului  i-a cuprins pe comilitonii însemnatului cu ancore.

Cât de păţiţi cu decepţiile am fi, surprinde totuşi prin straniu şi, pe undeva, prin grotesc, imaginea unui Andrei Pleşu cocoţat pe catargul unei nave expirate, trasă democratic la mal, şi urlând din toţi rărunchii Mayday, Mayday, în vreme ce puhoi de lume în port e pregătit să sărbătorească lansarea la apă a înlocuitorului acesteia, de ultimă generaţie.

Dar nu ironizarea acestei bizarerii este ceea ce mi-am propus acum ci o reacţie la cenzura pe care Dilema Veche o practică, pe forumurile sale, atunci când cititorii ei, mai deştepţi decât editorialiştii ei, au comentarii neconvenabile acestora din urmă.

Domnul Adrian Rusu este unul dintre forumiştii foarte interesanţi  de la Dilema Veche.  L-am remarcat şi menţionat de mai multe ori pe acest blog pentru spiritul său viu şi talentul literar deosebit.

Azi mi-a trimis un comentariu pe care l-a scris mai demult în legătură cu articolul “Opriţi-vă” al lui Andrei Pleşu şi pe care cerberul  de la Dilema Veche, Mircea Vasilescu, i l-a cenzurat.

Public eu, în această pagină, mesajul lui Adrian Rusu, dimpreună cu textul cenzurat de iluminiştii emancipaţi şi democratici de la Dilema Veche.

Adrian Rusu – Ce-a vrut să spună autorul.


(Reactie dupa „Opriti-va”, nepublicata (sa fiu sincer, nici eu n-as fi publicat-o)).

Induioșător….Ai zice strigătul unei fecioare sechestrate de un club de violatori supradotați. Cand nu cade în „sindromul Stockholm” monsieur nous pique sa crise de virginité. Mâine se va culca see you primul păros rassurant, căruia îi va linge lobul urechii: „lovește-mă, domnule Președinte”, apoi îl va ataca pe pretendent; peste o lună, sau peste doi ani, ne va spune ce ne-a spus deja (dar nimeni nu l-a auzit), anume ca părosul puțea și că noul mascul dominant e mai breaz. Apoi, inițiat în tainele murdare ale următorului, vom afla ca nici ăsta nu fu comme il fallait. Lumea, sistemul solar este alcatuit din mai-proști-decât-mine. Prin urmare singurul care are dreptul să înjure (ca să țină higiena, desigur) sunt EU, pentru ca EU am altitudinea potrivită, naturalețea aceea a inteligenței fără milă și prihană.

Ce revendică domnia sa este monopolul înjurăturii de buna calitate. Una e răcoreala naivă și alta flegma elaborată – elaborată în sensul bunei imitații a spontaneității, a bunului simț. E un fel de Coca-Cola, domnia sa, un „capitalist”, dar în altă branșă, a disprețului (creștin-cum altfel?).

Mai e ceva – care-mi trezește sentimente materne (spre rușinea mea, care mă p… în chiuvetă dacă nu mă vede nimeni. Ființa umană e lighioană complicată…). Zice: „atacuri… legate de aspectul fizic”. „Aspectul fizic” este o mică inerție a limbajului fin de Lehliu-Gară. Tacâmul complet era „aspect fizic deosebit” – dar nu e cazul. Cuminte ar fi fost „înfățișare”- mais, noblesse oblige, ASPECT! Ideea că înfățișarea nu trebuie „atacată” vine din prejudecata că nu ești responsabil pentru cum arăți. Soit. Cum nu este ceva imediat vizibil, se acceptă. Dar când arăti lamentabil – este ultimul lucru pe care îl vei invoca. Adonis ar avea dreptul (și datoria) sa-l invoce. AP- nu. Improbabilul Patapievici, grosul (manelist, mai nou) Cutare, șașiul Cutare, Șleampăta Cutare, chiorul X, piticul Y, grasul Z, haita de freaks proști și vorbăreți care gravitează în jurul d-lui Pleșu – nu. Revine la a spune: „nu mă umiliți, aici sunt vulnerabil, este călcâiul meu, vă rog, protejați-l!”. Nu poţi însă să ceri asta după ce ai ucis see you aplomb, see you voluptate vizibilă. Nimeni nu-ți va mai trece see you vederea alcătuirea hidoasă.

In fine „sportivitatea”. Cine era oare cel care se arunca frenetic în câștigarea, prin neprezentare, a referendumului? Exista această posibilitate, creată prin manipulare și minciună. Cine oare îngurgita pe nemestecate „șansa” de a evita confruntarea? Singurul lucru care prezintă interes pentru AP este REZULTATUL – indiferent de metode.

Contele de Saint GermainMusafiri pe blogandrei plesu,Dilema Veche,Mayday,Mircea Cartarescu,Mircea Vasilescu,Traian BasescuÎn Dilema Veche din 15 noiembrie 2012, Andrei Pleşu publică editorialul “Opriţi-vă” (http://dilemaveche.ro/sectiune/situa-iunea/articol/opriti-va) . Aliniat în ultima vreme cu Mircea Cărtărescu în emiterea de viziuni apocaliptice  asupra viitorului societăţii româneşti de după 9 decembrie 2012, Andrei Pleşu adoptă tot mai des în textele sale tonalităţi şi titluri exclamatorii, imperative, armagedonice,...Blog politic si polemic