Scorul acestui articol
[Total: 0 voturi. Media: 0]

(Comentariu propus spre publicare la articolul lui Andrei Plesu din Dilema Veche, intitulat ” O sminteala”, articol ce poate fi citit accesand linkul http://www.dilemaveche.ro/sectiune/situatiunea/articol/o-sminteala)

Comentariu CENZURAT de Dilema Veche 

Vai, vai, ce miros de abator, ce zumzăit de muşte verzi, ce poantilism cu sânge sleit. Toate însoţind o crucificare marca Andrei Pleşu, precum un viol săvârşit pe sub elegante brocarduri.

Cât de ipocrit trebuie să fii să acuzi pe cineva de lipsă de bună creştere, de lipsă de bună cuviinţă, caracterizându-l tu însuţi pe acel cineva cu expresii precum „fire flască”, „surâs făinos”, „natură de răţuşcă” şi alte asemenea miştocării subţiri, emise de baritoni la crepuscul care înghit gălbenuşuri crude pentru a trece drept  soprane de coloratură.

Prin atari atitudini, nu doar de tip „portret în oglindă” dar şi atinse de rugină stilistică, de inadecvare temporală (domnul Gâdea şi postul pe care îl conduce tocmai au primit nişte recunoaşteri internaţionale de prestigiu, care exilează în ridicol diatribele autorului), Andrei Pleşu  ne duce cu gândul la superba, pe vremuri, Brigitte Bardot, care, uitând că timpul trece, etalează ridicol aceleaşi  pretenţii de adolescenta fatală şi acum când ridurile şi alte piei devenite excedentare o copleşesc.

Vedeţi-vă, fraţilor, locul exact şi nu vă  mai credeţi universali. Luaţi-vă un GPS dacă v-aţi rătăcit fără speranţă în propria infatuare. Nu vă mai daţi aere de vedete cerute la rampă atunci când lumea vă acordă cu condescendenţă doar palide aplauze din palme plesnite molatec.

Ca într-o tragedie antică, acum, la sfârşit de epocă basesciana, când parcă energiile negative şi pildele n-au altceva mai bun de făcut decât să ducă în ispita pierzaniei astigmaticul personaj neptunian, intervin coriştii isonari ai puterii. Cu două zile în urmă Cărtărescu şi-a maimuţărit dramul de har obţinut nu se ştie cum,  exultând la suferinţele opoziţiei. Într-o sincronă rezonanţă, Andrei Pleşu merge la rădăcina răului din ţară exalând efluvii de bădărănii elegante împotriva unei persoane poate nu perfecte dar, la capitolele criticate de moralist, astronomic superioară meteoritului căruia domnul Pleşu încearcă să îi facă, voit sau nevoit, statut de pivot ceresc.

În anii `90 se coagulase în această ţară o structură, botezată „societatea civilă”, în jurul unor oameni ce mi se păreau exemplari, regeneratori în bine, peste puterile mele de a fi la înălţimea lor. Îi admiram nelimitat şi îi apăram orbeşte. Azi, aceşti oameni, poate nu toţi dar sigur cei pe care i-am numit, au fost copleşiţi şi ignobilaţi de trufie. Şi-au predat beregata unei zgărzi care-i plimbă prin târg ca avocaţi ai puterii şi procurori pentru opoziţie. Ce oroare! Probabil că îşi dau seama de subcondiţia  în care au ajuns dar vanitatea de vedete ale tiparului  îi împiedică să recunoască efemerul şi zădărnicia condiţiei lor şi să se smerească. Iar în acest timp, de prelungită fugă de sine şi de adevăr,  picioarele, gândurile şi vorbele li se afundă tot mai mult, ca în nisipuri mişcătoare,  în mlaştina trufiei.  Preţul condiţiei de muritor lipsit de anvergură şi credinţă.

Contele de Saint GermainPolemiceandrei plesu,Brigitte Bardot,Ce sminteala,Dilema Veche,Mihai Gadea,Mircea Cartarescu(Comentariu propus spre publicare la articolul lui Andrei Plesu din Dilema Veche, intitulat ' O sminteala', articol ce poate fi citit accesand linkul http://www.dilemaveche.ro/sectiune/situatiunea/articol/o-sminteala) Comentariu CENZURAT de Dilema Veche  Vai, vai, ce miros de abator, ce zumzăit de muşte verzi, ce poantilism cu sânge sleit. Toate însoţind o crucificare marca Andrei Pleşu,...Blog politic si polemic