Scorul acestui articol
[Total: 0 voturi. Media: 0]

 

(Scris pe 21.oct. 2010)

Când una dintre temele propuse de dna. Muller este „raportul dintre intelectualitate și dictatură”, când, spune dânsa, „intelectualii în loc să fie vocea națiunii împotriva dictaturii, s-au închis în turnul lor de fildeș, devenind „tovarăși de drum” sau complici („mitläufer”) ai regimului comunist”, cum de tocmai dl. Liiceanu este îndreptățitul de a o intervieva la Ateneu? Nu este asta o cinică ironie? Nu i-o fi fost măcar un pic de rușine?

Ceea ce se întâmplă azi în România reprezintă o tentativă clară de instaurare a unui regim dictatorial. Sigur, nu unul comunist, dar ce importanță mai are culoarea dictaturii, dacă este roșie sau portocalie, atunci când toate puterile statului sunt om cu om, dosar cu dosar, șantaj cu șantaj, acaparate de un lider și camarila sa: Parlamentul, Serviciile Secrete, Guvernul, Curtea Constituțională, Televiziunea Națională „“ într-o singură mână.

În aceste condiții, apropo de tema doamnei Muller, care o fi raportul dintre intelectualul Liiceanu și dictatorul în devenire Băsescu? Nu cumva unul de „mitlaufer”, în multe ocazii, cum ar fi aceea când dl. Băsescu afirma că școala românească scoate tâmpiți iar dl. Liiceanu, onorat de a se afla de-a dreapta sceptrului, îngăduia cu un zâmbet …  tâmp această stuchire prin strungăreață ce-i stropea și lui gulerul alb?

Doamna Muller incrimina că, în comunism, intelectualii s-au închis în turnul lor de fildeș, devenind tovarăși de drum ai dactatorului prin tăcerea lor comodă, complice și profitabilă.

Ce ne-a mărturisit dl. Liiceanu că face acum, după ce l-a susținut pe dl. Băsescu cu toată greutatea sa de mesager către lichele și după ce a fost într-o oarecare măsură dezamăgit în ultima vreme de prestația acestui înalt destinatar? Se retrage tot mai des în „patria sa mică”. Adică tot un turn de fildeș. Dar nu se dezice, nu dojenește, nu-și cere scuze acestui popor că a pus umărul la nenorocirea sa.

Ar mai fi de evocat și declarația dl. Liiceanu într-un interviu recent apărut în revista « 22 » : „Pozițiile mele nu au fost niciodată legate de pasiunile politice curente, ci de indignări morale».

Mare caracter!  Curat apolitism! Atitudine confirmată, de profundă extracție etică!

L-a auzit cineva pe dl. Liiceanu luând poziție, indignându-se… « manifest », când în ambientul Casei Poporului, predestinat minciunii făloase, s-a produs cea mai evidentă, grosolană și internațional defăimătoare fraudă din istoria parlamentarismului românesc ?  Când Roberta Anastase și Sever Voinescu au furat mai abitir ca șuții din Ferentari voturi pentru relocarea pensionarilor în cimitire?

Inainte de a-i da sfaturi îngăduitoare Hertei Muller, de a explica huiduielile primite de Andrei Pleșu și hohotele ironice la adresa lui Gabriel Liiceanu prin faptul că « în sala Ateneului român s-au înghesuit destule figuri dubioase ale vieții noastre publice, mulți informatori dovediți ai Securității », ceea ce este probabil adevărat, dl. Cărtărescu ar trebui să îndeplinească o mică formalitate pentru a primi acces la încrederea noastră. Să se oripileze, cu toată fervoarea artistică de care este capabil, de gestul acestor odioși exponenți ai reformei de cadre Băsescu, numiții Anastase și Voinescu, și să se poziționeze (fie chiar și prin susținere) față de atitudinea pasivă a președintelui nostru jucător în acest caz de furt calificat.

Contele de Saint GermainEditoriale  (Scris pe 21.oct. 2010) Când una dintre temele propuse de dna. Muller este 'raportul dintre intelectualitate și dictatură', când, spune dânsa, 'intelectualii în loc să fie vocea națiunii împotriva dictaturii, s-au închis în turnul lor de fildeș, devenind 'tovarăși de drum' sau complici ('mitläufer') ai regimului comunist', cum de tocmai...Blog politic si polemic