Scorul acestui articol
[Total: 0 voturi. Media: 0]

(Scris pe 21.oct. 2010)

Când una dintre temele propuse de dna. Muller este “raportul dintre intelectualitate şi dictatură”, când, spune dânsa, “intelectualii în loc să fie vocea naţiunii împotriva dictaturii, s-au închis în turnul lor de fildeş, devenind “tovarăşi de drum” sau complici (“mitläufer”) ai regimului comunist”, cum de tocmai dl. Liiceanu este îndreptăţitul de a o intervieva la Ateneu? Nu este asta o cinică ironie? Nu i-o fi fost măcar un pic de ruşine?

Ceea ce se întâmplă azi în România reprezintă o tentativă clară de instaurare a unui regim dictatorial. Sigur, nu unul comunist, dar ce importanţă mai are culoarea dictaturii, dacă este roşie sau portocalie, atunci când toate puterile statului sunt om cu om, dosar cu dosar, şantaj cu şantaj, acaparate de un lider şi camarila sa: Parlamentul, Serviciile Secrete, Guvernul, Curtea Constituţională, Televiziunea Naţională – într-o singură mână.

În aceste condiţii, apropo de tema doamnei Muller, care o fi raportul dintre intelectualul Liiceanu şi dictatorul în devenire Băsescu? Nu cumva unul de “mitlaufer”, în multe ocazii, cum ar fi aceea când dl. Băsescu afirma că şcoala românească scoate tâmpiţi iar dl. Liiceanu, onorat de a se afla de-a dreapta sceptrului, îngăduia cu un zâmbet …  tâmp această stuchire prin strungăreaţă ce-i stropea şi lui gulerul alb?

Doamna Muller incrimina că, în comunism, intelectualii s-au închis în turnul lor de fildeş, devenind tovarăşi de drum ai dactatorului prin tăcerea lor comodă, complice şi profitabilă.

Ce ne-a mărturisit dl. Liiceanu că face acum, după ce l-a susţinut pe dl. Băsescu cu toată greutatea sa de mesager către lichele şi după ce a fost într-o oarecare măsură dezamăgit în ultima vreme de prestaţia acestui înalt destinatar? Se retrage tot mai des în “patria sa mică”. Adică tot un turn de fildeş. Dar nu se dezice, nu dojeneşte, nu-şi cere scuze acestui popor că a pus umărul la nenorocirea sa.

Ar mai fi de evocat şi declaraţia dl. Liiceanu într-un interviu recent apărut în revista « 22 » : “Poziţiile mele nu au fost niciodată legate de pasiunile politice curente, ci de indignări morale».

Mare caracter!  Curat apolitism! Atitudine confirmată, de profundă extracţie etică!

L-a auzit cineva pe dl. Liiceanu luând poziţie, indignându-se… « manifest », când în ambientul Casei Poporului, predestinat minciunii făloase, s-a produs cea mai evidentă, grosolană şi internaţional defăimătoare fraudă din istoria parlamentarismului românesc ?  Când Roberta Anastase şi Sever Voinescu au furat mai abitir ca şuţii din Ferentari voturi pentru relocarea pensionarilor în cimitire?

Inainte de a-i da sfaturi îngăduitoare Hertei Muller, de a explica huiduielile primite de Andrei Pleşu şi hohotele ironice la adresa lui Gabriel Liiceanu prin faptul că « în sala Ateneului român s-au înghesuit destule figuri dubioase ale vieţii noastre publice, mulţi informatori dovediţi ai Securităţii », ceea ce este probabil adevărat, dl. Cărtărescu ar trebui să îndeplinească o mică formalitate pentru a primi acces la încrederea noastră. Să se oripileze, cu toată fervoarea artistică de care este capabil, de gestul acestor odioşi exponenţi ai reformei de cadre Băsescu, numiţii Anastase şi Voinescu, şi să se poziţioneze (fie chiar şi prin susţinere) faţă de atitudinea pasivă a preşedintelui nostru jucător în acest caz de furt calificat.

Contele de Saint GermainEditoriale  (Scris pe 21.oct. 2010) Când una dintre temele propuse de dna. Muller este “raportul dintre intelectualitate şi dictatură”, când, spune dânsa, “intelectualii în loc să fie vocea naţiunii împotriva dictaturii, s-au închis în turnul lor de fildeş, devenind 'tovarăşi de drum' sau complici ('mitläufer') ai regimului comunist”, cum de tocmai...Blog politic si polemic