Scorul acestui articol
[Total: 0 voturi. Media: 0]
“Istoria se repetă” nu este o sintagmă superficială, precum “excepţia care confirmă regula” ci una profundă, explicând pe inţelesul tuturor un principiu fundamental de funcţionare a naturii.
Natura reproduce periodic secvenţe şi tipologii din AND-ul ei cosmic.
Uneori aceste reproduceri se fac până la identitate în raport cu acuitatea simţurilor noastre, vezi iarba, aceeaşi de la an la an, liliacul, cu mirosul său inconfundabil şi nealterat, norii şi picăturile de ploaie, ghiaţa cu cristale de o geometrie neverosimilă.
Alteori reproducerile naturii se fac modificând scara, perfecţionând sau caricaturizând modele cunoscute, în aşa fel încât mesaje, pilde, imbolduri ori avertismente să fie distribuite celor deschişi comunicării cu ea.
Un model repetitiv oferit de natură speciei umane este modelul tiranului, al dictatorului, al despotului, care pune mai presus de legile naturii şi ale societăţii propria voinţă, judecăţile lui subiective.
Evident că, în raport cu “capodoperele” de autoritarism Caligula, Napoleon, Hitler, Stalin, reproducerile mai recente, cum ar fi Ceauşescu, Saddam Hussein ori Gaddafi reprezintă nişte pastişe palide, realizate cu economie de mijloace şi de efort, al căror loc în istorie va fi în zona cu turbulenţe a acesteia, unde furtunile de nisip ale timpului şterg dramatic de iute tot ce nu este din granit cu certificat de garanţie milenară.
Dar, în materie de dictatori, se poate şi mai rău încă decât aceştia numiţi mai sus, reproduşi de natură prin reducere la scară a modelelor originale şi depozitaţi spre grabnică erodare în eşalonul doi al satrapilor pământeni.
Mai rău înseamnă glume ale naturii, dictatori reproduşi prin caricaturizare, cum este Traian Băsescu. Ce particularităţi îl disting pe acesta de antenumiţi? Păi, în primul rând, laşitatea. Ceauşescu, Hussein, Gaddafi, au avut totuşi un merit pe care nu li-l poate contesta nimeni: curajul de a-i înfrunta pe americani (cu care au avut şi episoade de prietenie, ca Băsescu, acum), atunci când aceştia au încercat să îi transforme în marionete, să le conducă ţările folosindu-se de ei.
Apoi, o altă particularitate a lui TB în raport cu ceilalţi este acea genă a lipsei de bun simţ, a dispreţului specific parveniţilor, mult mai accentuată şi mutilantă la el decât la dictatorii “mici”. Memoria audio-video nu reţine secvenţe cu Ceauşescu vorbind ca ultimul boschetar ori pălmuind copii ori băgându-şi mădularul în propriul cuvânt de onoare; nici pe Hussein sau Gaddafi defilând prin faţa televiziunilor în maieu şi şlapi, oferindu-şi splendorile trupeşti spre delectare naţională.
Am adus în discuţie acest subiect al repetitivităţii unor modele sau situaţii de viaţă, inspirat fiind de “glumiţa” plină de iresponsabilitate a unui individ aşişderea, consilierul prezidenţial Sebastian Lăzăroiu, “glumiţă” intitulată “noua grilă de programe a Antenei 3”.
Gestul lui Lăzăroiu mi s-a părut, cu zăbrelele desenate peste imaginea unei prezentatoare TV, o reproducere a gestului lui Meme Stoica de la Skoplje, cu telefonul smuls din mâna unei reporteriţe. Tot îndreptat împotriva ziariştilor incomozi, spre a-i amuţi şi tot făcut dintr-un preaplin interior de răutate, primitivism şi prostie agresivă.
Şi, observând această similitudine, nu m-am putut reţine să sesizez extinderea ei: tot aşa cum Meme Stoica se comportă după modelul şi pe placul şefului său Gigi Becali, şi Sebastian Lăzăroiu se comportă după modelul şi pe placul şefului său Traian Băsescu. Precum sacul, aşa şi peticul.
Iar culmea confirmării acestei situaţii în oglindă, cu tot grotescul ei, a fost reacţia similară, de ipocrită condamnare, a celor doi şefi faţă de prostioarele “pupililor” lor: Becali l-a certat pe Meme (lăsându-l insă în continuare pe post) iar Băsescu s-a declarat şocat de gestul lui Lăzăroiu, acesta fiind păstrat însă în continuare consilier la Cotroceni.
Care ar fi morala pe care natura ne-o transmite prin toată această fabulă (pentru că, veţi fi de acord, şi Meme şi Lăzăroiu aparţin lumii căţeilor)? Într-o primă fază, constatatorie, morala este că Băsescu = Becali. Dar în a doua fază, aceea premonitorie? Poate cineva să interpreteze?
Ca să nu mergem atât de departe cu similitudinile şi să încercăm a anticipa finalul ce s-ar putea să-l aştepte pe TB după modelul Ceauşescu, Hayssam şi Gaddafi (sub privirile blajin – necruţătoare ale aceluiaşi prieten de altădată)?!

Contele de Saint GermainEditorialeBasescu,Caligula,Ceausescu,Gaddafi,Gigi Becali,Hitler,Meme Stoica,Napoleon,Saddam Hussein,Sebastian Lazaroiu,Stalin“Istoria se repetă” nu este o sintagmă superficială, precum “excepţia care confirmă regula” ci una profundă, explicând pe inţelesul tuturor un principiu fundamental de funcţionare a naturii. Natura reproduce periodic secvenţe şi tipologii din AND-ul ei cosmic. Uneori aceste reproduceri se fac până la identitate în raport cu acuitatea simţurilor noastre,...Blog politic si polemic