Scorul acestui articol
[Total: 47 voturi. Media: 4.6]

Eu nu cred în sondajele autohtone care glorifică DNA. Nu cred nici în buna credință a celor care le fac È™i nici în capacitatea metodologiilor folosite (telefonic, pe eÈ™antioane dubioase, cu întrebări de multe ori tendențioase) de a surprinde adevărul adevărat. Aceste sondaje, încăpute covârÈ™itor pe mâna unor mercenari dispuÈ™i să ofere clientului ceea ce acesta îÈ™i doreÈ™te de la ele È™i nu realitatea dedusă riguros È™tiințific, au devenit instrumente pur propagandistice È™i manipulatorii.

Confirmarea acestui adevăr ni se livrează sub diverse forme. Cea mai clară formă o reprezintă alegerile, prin procentele lor inatacabile. Dacă românii ar fi apreciat activitatea DNA cu entuziasmul È™i larga majoritate despre care ne vorbeÈ™te triumfalist doamna Kovesi ori de câte ori face declarații publice, atunci nu ar fi fost posibil ca o mulțime de clienți ai DNA, notorii în comunitățile lor, să câÈ™tige competiția alegerilor locale cu procente zdrobitoare (Cătălin CherecheÈ™ la Baia Mare È™i Olguța Vasilescu la Craiova sunt doar două exemple din multele care se pot da). Și nu s-ar fi ajuns la situația (cred că fără precedent de la  revoluție încoace) ca BucureÈ™tiul (în general de dreapta) să fie încredințat integral PSD-ului.

E atât de evident! Oamenii au înțeles că sub pretextul luptei anticorupție se încearcă, total nedemocratic, un joc pe deasupra capetelor lor, pentru a se substitui voinței populare voința unor oculți.

Această deÈ™teptare la realitate, confirmată È™i de Eurobarometrul Comisiei Europene pe 2016, este sfidată însă de È™efa DNA care continuă să ne prostească în față cu aÈ™a zisa simpatie a oamenilor care îi trimit scrisori de apreciere: „žsunt mii și mii de oameni cinstiți în România care ne susțin activitatea, care își doresc o schimbare și care au fost alături de noi și de lupta anticorupție”.

Dar nu despre această formă de sfidare, devenită cliÈ™eu (È™i deci tocită) prin frecvența cu care este repetată, vreau să vorbesc acum ci despre reacții ale doamnei Kovesi la unele evenimente, cu rezonanță, ale ultimei perioade.

Nu întotdeauna acțiunile sfidătoare reprezintă un reflex al puterii È™i intangibilității. De multe ori ele încearcă să ascundă frica ori lipsa de răspunsuri.

Un prim exemplu: două lovituri dure primite recent de instituția DNA È™i nu, particular, de È™efa ei.

Prima lovitură a fost desființarea de către instanță a rechizitoriului Olguței Vasilescu, prin respingerea ca inacceptabile a probelor incluse în dosarul cauzei de procurorii DNA. A doua lovitură: dezvăluirile devastatoare făcute de senatorul Daniel Savu despre procurorul Mircea Negulescu de la DNA PloieÈ™ti.

Modul ales de Laura Kovesi de a trata public aceÈ™ti doi cartofi fierbinți strecurați pe sub cămaÈ™a instituției pe care o conduce a fost sfidarea opiniei publice È™i a evidenței printr-o totală lipsă de asumare. Într-un interviu acordat televiziunii publice, ambele subiecte au fost expediate rapid în derizoriu, cu largul concurs al reporteriței inhibate. Nu preocupare, nu autocritică, nu deschidere pentru eliminarea cauzelor È™i adoptarea de măsuri corective. „žNoi suntem DNA È™i DNA este infailibil” părea a scanda doamna Kovesi din dosul privirilor sale înnegurate.

Un al doilea exemplu: acuza adusă de Traian Băsescu (È™i nu numai) că în seara anunțării rezultatelor alegerilor prezidențiale din 2009 doamna Kovesi s-ar fi aflat în locuința domnului Gabriel Oprea, dimpreună cu È™efii SRI È™i alți granguri ai momentului, pentru a pune la cale planuri de supraviețuire pe posturi, în funcție de cine va câÈ™tiga noul mandat de preÈ™edinte. Această acuză este foarte gravă pentru Laura Kovesi din cel puțin două motive: 1) o prezintă drept o arivistă, gata să se asocieze È™i cu dracu”™ pentru a nu-È™i pierde funcția È™i 2) ne arată că independența politică È™i deci integritatea acestui magistrat ridicat cu atâta pompă pe un soclu de impresionat naivi, reprezentau doar niÈ™te elemente de machiaj care să cosmetizeze imaginea unui politruc de duzină, cu toate relele sale.

Doamna Kovesi a ales să confirme aceste acuzații printr-o muțenie totală. Nici măcar nu a acceptat să fie întrebată despre asta. Sfidarea nu vine însă din confirmarea prin tăcere a ruÈ™inoasei vinovății ci din faptul că nu s-a simțit datoare față de admiratorii ei È™i ai DNA de a le da un minim argument care să-i scoată din încurcătură.

În fine, al treilea exemplu È™i cel mai împovărător pentru Laura Kovesi: autodenunțul lui Sebastian Ghiță È™i problema plagiatului.

Acest simbol al dreptății È™i al absolutei onestități care este, conform fanilor săi necondiționați, doamna Kovesi, nu face un gest elementar pentru a demonta acuzațiile de plagiat care i se aduc: nu se pune ea însăÈ™i, din proprie inițiativă, la dispoziția comisiei ce i-ar putea rejudeca teza. Foarte vocală È™i vehementă când vine vorba de demersurile unor parlamentari de a se sustrage  urmăririi penale, doamna Kovesi se arată mult mai silențioasă È™i precaută față de posibilitatea propriei sale investigări de către alții. Cred că niciun om de bună credință nu înțelege de ce, dacă teza Laurei Kovesi ar fi lipsită de elemente de plagiat, această doamnă nu ar insista ea însăÈ™i ca lucrurile să se lămurească cât mai urgent posibil. Să nu aibă încredere în Comisia de Experți? Dar al cui o fi guvernul care a emanat această comisie? Nu chiar al susținătorilor ei cei mai aprinÈ™i?

Doamna Kovesi nu numai că nu se oferă singură testului de puritate dar, dacă e să-l credem pe atotÈ™tiutorul Traian Băsescu, dă È™i telefoane pe telefonul operativ pentru a amenința cu puÈ™căria pe cei ce s-ar gândi să redeschidă ancheta presupusului plagiat. Ce să fie asta? Cutezanță sau panică?

Sunt perfect conÈ™tient că Laura Kovesi a strâns, în ultimii ani, o colecție de inamici de supercalibru. Și cu bani, È™i cu influență, È™i cu o nebunie a supraviețuirii capabilă de orice. Tocmai de aceea, provocările (dar È™i dezvăluirile autentice) la care e supusă nu pot fi tratate cu disprețul È™i superficialitatea care țin la turmă. Și nici cu aroganța deprinsă de la Traian Băsescu.

Cât despre sfidare, mare atenție: ea o fi bună să intimideze mici derbedei dar are un efect total opus la gangsterii de calibru È™i la poporul spectator.  Mai ales la acesta din urmă care judecă, în fața televizorului, ca la cinematograf: ține cu personajul pozitiv atâta timp cât acesta se păstrează onest È™i altruist È™i nu încearcă să-l tragă în piept cu trucuri de doi bani.

Tare mi-e teamă pentru susținătorii È™efei DNA, mulți animați de intenții respectabile, că doamna Kovesi este greÈ™it sfătuită să apeleze, în aceste zile complicate, la un exces de sfidare. Bunii cititori în gesturi È™i atitudini au priceput, deja, că bravează. Și bravează pentru că nu are curajul să-È™i recunoască anumite erori È™i să mizeze pe efectele pozitive ale credibilității pe care ar dobândi-o printr-o minimă autocritică.

Consecința acestei bravade va fi o intensificare a tirului adversarilor exact pe problemele pe care doamna Kovesi încearcă în aceste zile să le îngroape în tăcere.

Laura Kovesi pare a se scufunda, iremediabil, în nisipurile miÈ™cătoare ale dezvăluirilor ce o asaltează din toate părțile.

Ignoră, sfidează, arestează în disperare È™i speră că aliații ei de bază, o ambasadă È™i un preÈ™edinte, o vor scoate, ca È™i până acum, la liman.

S-ar putea să se înÈ™ele. Răspunsul va veni curând!

Contele de Saint GermainEditorialeCatalin Chereches,Daniel Savu,DNA,Eurobarometrul Comisiei Europene,Laura Kovesi,Olguța Vasilescu,plagiat,procurorul Mircea Negulescu,Sebastian Ghita,sondajeEu nu cred în sondajele autohtone care glorifică DNA. Nu cred nici în buna credință a celor care le fac È™i nici în capacitatea metodologiilor folosite (telefonic, pe eÈ™antioane dubioase, cu întrebări de multe ori tendențioase) de a surprinde adevărul adevărat. Aceste sondaje, încăpute covârÈ™itor pe mâna unor mercenari...Blog politic si polemic