Scorul acestui articol
[Total: 0 voturi. Media: 0]

Unul dintre efectele perverse ale pactului de coabitare Ponta-Băsescu este somnolența ce a pogorât, ca vara prematură de afară, peste sufletele și mințile chircite până mai ieri de gerul războiului antibăsist.

Tot mai mulți dintre înșelații referendumului antiprezidențial, în special cei afiliați politic partidelor  recent devenite guvernamentale, au inceput să simtă primele efecte, anesteziante, ale beneficiilor puterii.

Au uitat de marele lor dușman de la Cotroceni care, așa smerit și gudurăcios cum se comportă în ultima vreme, li se pare definitiv pus cu botul pe labe, scos din distribuția jocurilor mari.

Pe fondul armoniei generale, PSD-iștilor mai ales le-au dat mugurii renașterii și ai rodirii, ca merilor ce înfloresc  în ianuarie, la primele zile mai însorite și mai călduțe. Ce nevoie mai au ei de USL? De ce l-ar mai susține pe Antonescu? N-ar fi cazul săși propună un candidat propriu la președinție?

Gândul de a destrăma USL-ul și de a scăpa de constrângerile unei alianțe care împiedică exprimarea doctrinară deplină  îi amăgește și pe liberali. Mai ales pe cei din tabăra dizidenților față de Antonescu care, prin vocile lui Tăriceanu și Chiliman, transmit cu tot mai mult aplomb mesaje de „guvernare responsabilă„, de renunțare la lupta cu Băsescu și de concentrare pe direcții de „bine național”. Sugerând prin asta că „războinicul” Crin și-a cam trăit traiul și că ar fi bună o reorientare.

Continuând în acest fel nu ar fi de mirare ca Traian Băsescu să ne mai popească o dată, nu de alta dar până la expirarea mandatului  său ar mai fi timp pentru o victorie de palmares. Așa, să se distreze.

El este acum precum Hanibal Lecter din Tăcerea Mieilor: încătușat, cu masca de fier pe față, prizonier într-o cușcă ranforsată din care nimeni nu mai crede că ar avea scăpare. Prezintă condițiile ideale pentru scăderea vigilenței adversarului, pentru relaxarea și fragmentarea acestuia, pentru demobilizarea sa ori căderea în lupte interne ruinătoare.

El stă la cutie, așteptând momentul prielnic: dezlănțuirea lăcomiei PSD-iste la funesta intensitate din perioada Năstase, exacerbarea orgoliilor liberale până la cote de autodistrugere, transformarea în resemnare a imensei dezamăgiri populare.  Iar când acest moment va fi venit (ceea ce pare din ce în ce mai probabil căci prea lucrează cu râvnă la nașterea sa cohorte de imbecili fără memorie), să te ții foc de artificii cu frumoasa construcție USL-istă dinamitată.

„Las”™că merge și-așa” își spun prea nerăbdătorii doritori de tihnă pentru împliniri egoiste. „Nu se vede că a venit primăvara? Să înflorim, să dăm liber polenizării, să ne topim tunurile și să îi îmbrățișăm pe foștii adversari”.

Doar că vremea bună e înșelătoare iar iarna, în ianuarie, nu e terminată.

Înfloriți voi, prematur, copii de suflet ai lucrurilor doar pe jumătate făcute. Căci cu asta veți rămâne și nimic mai mult n-o să obțineți.

Când gerul băsescian vă va mai lovi o dată, veți afla adevăratul preț al falsei păci de acum. Florile voastre vor degera și, împreună cu ele, rodul în care vă puseseți atâta grăbită nădejde se va pierde pentru încă un ciclu.

Contele de Saint GermainEditorialeAdrian Nastase,Chiliman,Crin Antonescu,pactul de coabitare Ponta - Basescu,PSD,Tariceanu,USLUnul dintre efectele perverse ale pactului de coabitare Ponta-Băsescu este somnolența ce a pogorât, ca vara prematură de afară, peste sufletele și mințile chircite până mai ieri de gerul războiului antibăsist. Tot mai mulți dintre înșelații referendumului antiprezidențial, în special cei afiliați politic partidelor  recent devenite guvernamentale, au inceput să...Blog politic si polemic