Scorul acestui articol
[Total: 89 voturi. Media: 4.6]

 

Ce se întâmplă când se înfrățeÈ™te un ticălos mai mic cu un ticălos mai mare? Păi, evident, cel mic devine egalul celui mare în vinovăție, iar dacă sunt prinÈ™i È™i dovediți, nota de plată le vine la indigo.

Până ieri, vinovatului cel mic i se imputa că a manglit niÈ™te case cu acte măsluite. Găinărie de birocrat ciorditor, încadrabilă, la limită, la pedepse cu suspendare.

Vinovatul cel mare, în schimb, È™i-a pătat rău de tot mâinile È™i cugetul cu sânge. Sânge de semen. Și nu o dată, ci în serie. Represiune nedreaptă, tortură, colaborare cu un regim criminal. Se califică cu vârf È™i îndesat la viețaÈ™i. Nasol, nasol, nasol!

Vinovatul cel mic, care între timp a ajuns mare, È™i-a angajat ca paznic al secretelor sale murdare pe vinovatul cel mare. Că se poate baza pe el, că-l are la mână cu imprescriptibile, „¦ ce mai, garanții de-ale mafioților pur sânge!

Doar că el, vinovatul cel mic, a fost întrerupt de soartă la jumătate la toate cele. Și la minte, È™i la curaj, È™i la caracter È™i la alte virtuți ale speciei care, pe cei întregi, îi mai scot câteodată din incurcătură. Pe el soarta l-a lăsat neterminat. Într-o veÈ™nică perplexitate, nehotărât, lent, tâmp, intonându-È™i vorbele ca într-o transă de somnambul scrâÈ™nind mantre, aÈ™teptând ca mereu alții să-i susure ce să facă È™i, mai ales, ce să nu facă.

Acum, de pildă, aceÈ™ti „alții” îl învață să tacă. Să facă pe mortu-n păpuÈ™oi. Despre torționarul dovedit Lazăr, mucles. Despre chinurile inimaginabile indurate de Iulius Filip, zero vorbe de compasiune. Despre abuzurile întregului sistem de justiție binomială, nada. Doar despre PSD È™i Liviu Dragnea I se dă voie lui Klaus Iohannis să vitupereze.

Iar el, marele lider, îi ascultă cu o  adâncă plecăciune interioară È™i tace. Tace cu temeritate, tace cu inteligență, tace cu spontaneitate, tace cu patriotism, tace cu acel zâmbet onest È™i cuceritor, tace. Tace cu toate însuÈ™irile dulapului din rumeguÈ™ presat care este È™i care nu se poate exprima altfel decât prin luciul furnirului ieftin È™i scârțâitul balamalelor neunse.

Tace, fără să-È™i dea seama că prin această complicitate el, vinovatul mic, devine egalul în vinovăție al vinovatului mare.

El, găinarul de case obținute cu acte false devine, cu fiecare zi in plus de tăcere, un odios torționar prin tranzitivitate.

Acum, indulgenta societate îi cere doar să se delimiteze de marea crimă a lui Lazăr. El insă, de frica lui Augustin Lazăr care l-ar putea da în gât cu dosarul caselor, de frica sistemului ocult care se vrea protejat cu orice preț, tace. Tace È™i cauționează. Dezolant pentru un aÈ™a zis È™ef de stat.

Asistăm în aceste zile la unul dintre cele mai dezgustătoare spectacole de solidaritate în laÈ™itate:

Klaus Iohannis „“ Augustin Lazar, fratia fricii de parnaie!

https://www.conteledesaintgermain.ro/wp-content/uploads/2019/04/fratia.jpghttps://www.conteledesaintgermain.ro/wp-content/uploads/2019/04/fratia-150x150.jpgContele de Saint GermainEditorialeAugustin Lazar,casele lui Iohannis,dulap de rumegus,Iohannis,Iulius Filip,parnaie,presedintele tace,tortionar comunist  Ce se întâmplă când se înfrățeÈ™te un ticălos mai mic cu un ticălos mai mare? Păi, evident, cel mic devine egalul celui mare în vinovăție, iar dacă sunt prinÈ™i È™i dovediți, nota de plată le vine la indigo. Până ieri, vinovatului cel mic i se imputa că a manglit niÈ™te...Blog politic si polemic