Scorul acestui articol
[Total: 38 voturi. Media: 4.7]
Doamna Raluca Prună a găsit de cuviință să fie ea însăși oriunde s-ar găsi: așa că a mințit la CEDO precum o face și la București. Crezând că dacă pe români îi poate prosti fără consecințe (pentru dânsa), la fel de imună va fi și în fața oficialităților europene îndrugându-le brașoave pe post de decizii reparatorii ale statului roman.

Ne pândește o penalizare din partea CEDO de 80 milioane de euro pe an pentru suprapopularea închisorilor din România și condițiile de lagăr de exterminare din aceste închisori. În tentativa cinico – frauduloasă de a amâna aplicarea acestei penalizări fără a face nimic pentru deținuții oropsiți (care, în ultimă instanță, sunt și ei români, totuși, de care Uniunea Europeană pare a se îngriji mai mult decât conaționalii noștri tehnocrați) doamna Prună a decis să recurgă la o înșelătorie “patriotică” în fața comisiei CEDO: le-a spus membrilor comisiei (http://www.stiripesurse.ro/ministrul-justi-iei-raluca-pruna-m-am-dus-si-am-mintit-la-cedo-si-spun-bine-mintit_1156504.html) că guvernul României a aprobat finanțarea construirii a 7 închisori noi și moderne, ce ar urma să rezolve neajunsul semnalat.  Prin urmare a cerut înțelegere și clemență.

Doar că, ajunsă acasă și interogată în cadrul CSM asupra rezultatelor întâlnirii de la Bruxelles, doamna Prună a recunoscut, cu tupeul și aroganța binecunoscute, că a fost nevoită, spre binele țărișoarei, să-și mintă interlocutorii de la CEDO. Căci nici vorbă ca guvernul să fi inclus în noul buget vreun leu pentru mărețul proiect învocat de dânsa.

Acum, după izbucnirea publică a scandalului, ce credeți? Ne va ierta CEDO de groaznica amendă sau ne-o va aplica în condiții chiar mai aspre decât cele anunțate inițial?

Și toate acestea pentru că, în mințile bolnave de plăcerea de a chinui, de a dezumaniza, de a îndobitoci, ale celor care răspund de sistemul penitenciar din România, singura soluție ce putea rezolva pe moment impasul a fost respinsă cu brutalitate. O amnistie bine gândită, care să țină cont de criterii acceptabile de către societate, scăpa România și de uriașa amendă și de imaginea de stat barbar. Doamna Prună, însă, dimpreună cu haita sa securistoidă de sadici lipsiți de sentimentul compasiunii, a spus NU. “Lasă-i să putrezească acolo, fir-ar mama lor a dracului de infractori”.

Ce poate fi mai deprimant decât o justiție construită pe minciună și răzbunare, de către mincinoși și răzbunători?

Măcar dacă lucrurile s-ar opri la deviațiile Ralucăi Prună! Dar nu, mai avem un exemplu scandalos: Laura Kovesi!

Mi se va reproșa că mă pripesc. Că șefa DNA nu a fost încă dovedită de toate relele ce i se pun în cârcă în ultima vreme. Dar, întreb, în replică: cei pe care DNA în pune sub acuzare pe bază de “suspiciuni rezonabile”, fără niciun fel de probe directe ci doar pe bază de denunțuri, și îi poartă în cătușe prin fața camerelor de luat vederi, și îi bagă la arest preventiv, au fost dovediți? De ce să folosim dubla măsură?

În cazul doamnei Kovesi se adună, pe zi ce trece, informații și fapte care sunt mai mult decât “suspiciuni rezonabile”. Sunt probe aproape inatacabile, dacă ne gândim că softul iThenticate (considerat cel mai performant software în domeniul depistării plagiatelor, folosit de Departamentul de Justiție al SUA, Parlamentul European, Comisia Europeană, Banca Mondială, ONU și unele din cele mai cunoscute universități din lume), aproape exclude factorul uman, și, în consecință, doza de subiectivism a acestuia.

Nu numai prin declarații doamna Kovesi ne-a mințit (că nu ar fi fost prietenă cu Ghiță, că nu a făcut niciodată ceva reprobabil etc); dânsa ne minte și prin tăceri. A fost la podgoria lui Ghiță când acesta era înculpat dar nu are tăria să recunoască public acest lucru (în ciuda fotografiilor deja publicate și a multiplelor declarații apărute in acest sens în spațiul public). Apar dovezi tot mai multe că nu doar că a știut de raportul falsificat despre teza sa de doctorat dar, și mai grav, chiar a făcut adnotări pe ultimul draft al acestuia. Victor Ponta nu a negat (dimpotrivă!) că ar deține acel draft iar Ghiță, ieri, a publicat mailul primit de la Kovesi (alias “cucuveauamov”) din care rezultă un interes al acesteia pentru problema raportului tehnic. Doamna Kovesi tace în continuare mâlc. În loc să nege vehement (dacă e de negat) autenticitatea documentului și alegațiile lui Sebastian Ghiță pe marginea acestuia, domnia sa tace. Ne minte, tăcând!

O astfel de justiție, cu cariatide precum doamnele Prună și Kovesi (la care aș adăuga, din rațiuni de echilibru arhitectural, și pe artizanele din umbră Macovei și Stanciu), a ajuns să reprezinte aproape un elogiu adus minciunii.

Iar când spui “justiția ca un elogiu adus minciunii” definești, de fapt, o culme a imposturii.

Asistăm la evoluții nu doar spectaculoase ci de-a dreptul suprarealiste. Trama are un crescendo de Oscar pentru cel mai bun scenariu. Deznodământul este imprevizibil.

Vizionare plăcută!

Contele de Saint GermainEditorialeBanca Mondiala,CEDO,Comisia Europeana,CSM,cucuveaua mov,Departamentul de Justiție al SUA,iThenticate,Justitia Romana,justitia un elogiu dus minciunii,lagar de exterminare,Laura Kovesi,ONU,Oscar pentru cel mai bun scenariu,Parlamentul European,Raluca Pruna,Sebastian Ghita,suprapopularea inchisorilor,Victor PontaDoamna Raluca Prună a găsit de cuviință să fie ea însăși oriunde s-ar găsi: așa că a mințit la CEDO precum o face și la București. Crezând că dacă pe români îi poate prosti fără consecințe (pentru dânsa), la fel de imună va fi și în fața oficialităților europene...Blog politic si polemic