Scorul acestui articol
[Total: 0 voturi. Media: 0]


(Acest comentariui a fost postat la editorialul lui Vlad Stoicescu din EVZ, intitulat „Faptele omenesti ale maestrului Ion Cristoiu”, editorial ce poate fi citit accesand linkul http://www.evz.ro/detalii/stiri/faptele-omenesti-ale-maestrului-ion-cristoiu-922685.html)

 

Pentru unii istoria este ca o oglindă. Privesc în ea trecutul și au impresia că li se restituie viitorul. Ori de câte ori se ivește prilejul, fac o submersiune în tenebrele ei, ca într-un ritual spiritist, iar când revin de-acolo sunt mai grei cu niște răspunsuri. Că aceste răspunsuri se vor dovedi valabile sau nu pentru momentul t+1, nici nu mai contează. Important e că axa timpului și-a suspendat, în onoarea lor, vreme de-un flash, sensul unic și asta le îndestulează orgoliul îndată ce devine știre.

Pe aceștia nu i-aș numi istorici ci mici traficanți de istorie la frontiera între ieri și mâine.

 

Istoricii sunt altceva. Sunt rețele complexe de comunicare, cu infrastructură, cu destinație marfă sau călători (adică evenimente sau oameni), cu proceduri și baremuri măsurabile, cu ierarhii, orare și trasee prestabilite.  Un aspirant la Clubul Istoricilor Adevărați (abreviat neîntâmplător CIA) nu va fi acceptat ca membru doar pe bază de listă de lecturi  și interpretări personale de citate. El va trebui să probeze respect pentru adevăr, disciplină și bunăcredință în trafic (fie acesta de informații sau între factori de influență), apetență moderată pentru promovarea propriului eu, viziune integratoare.

 

La niciunul dintre aceste ultime atribute domnul Ion Cristoiu nu este promovabil. De-asta nu-l consider nicidecum istoric în sensul mare al cuvântului. Da, îi place să citească istorie și să apeleze la ea ori de câte ori poate trage un folos personal din asta însă, pentru accesul în CIA, nu este suficient.

În raport cu Istoria, domnul Ion Cristoiu rămâne, așa cum am definit în primul paragraf, un mic traficant de frontieră, între ieri și mâine.

 

Deferența dlui. Vlad Stoicescu față de „un istoric de talia lui Ion Cristoiu” este una pur retorică. Vorbim de un retorism la două capete, digerabil atât de admiratorii dlui. Cristoiu (care vor fi gata să accepte tale quale inserțiile de lingușeală), cât și de criticii acestuia (care vor sesiza conturata undă de ironie în spatele fiecărei plecăciuni, devenită caricaturizantă prin lipsa ostentativă de amplitudine).

 

Recursul la istorie este, pentru Ion  Cristoiu, un truc intelectualist.

 

Uneori, ca în ultimele luni după schimbarea baricadei, acest recurs la istorie este folosit drept formă de evaziune. Neputând comenta actualitatea, din motive bine știute de dânsul iar de noi doar bănuite (vezi cazul Groșan), IC își umple rubricile cu plonjeuri plicticoase în guvernări revolute, cu dublu beneficiu pentru sine: mai pune un pătrățel de poleială peste coclita sa imagine de istoric și confirmă, prin non combat, pactizarea contra liniște cu puternicii zilei.

 

Alteori, ca în cazul Zelea Codreanu și Imnologie național „“ creștină,  recursul la istorie este folosit de IC ca vehicul de readucere în prim plan a propriei efigii. Să nu ne facem a uita că IC s-a dedicat cu devoțiune, mai ales după revoluție, turnării micii sale ființe în impunătoare calapoade de vedetă. Este principala sa ambiție antumă cu bătaie spre postumitate.

 

Notorietatea se revigorează la fel de eficient prin contrarierea cititorilor  cât prin seducerea lor. Importantă este generarea unui val cât mai mare de emoție și IC știe bine asta.

„Să urle media de pericolul reînvierii legionarismului în România și să mă pună pe mine pe calul roib al întoarcerii revanșarde, dacă dorește!” pare a îndemna puțin peltic dar deloc ultragiat „maestrul”.

 

Dacă domnul Stoicescu ar fi citit în această cheie „rechizitoriul” căruia îi dă replica, ar fi înțeles că singurul pe care-l bagă-n seamă Ion Cristoiu cu acest rechizitoriu este chiar Ion Cristoiu. Cu ochii înroșiți de pulberea șmirgheluirii la propriul monument și rugându-se pentru cât mai multe și zgomotoase contestări, cu audiențe cât mai mari.

 

Contele de Saint GermainCrochiul de martiPolemiceCorneliu Zelea Codreanu,editorial EVZ,imnuri national - crestine,Ion Cristoiu,legionari,traficant de istorie,Vlad Stoicescu(Acest comentariui a fost postat la editorialul lui Vlad Stoicescu din EVZ, intitulat 'Faptele omenesti ale maestrului Ion Cristoiu', editorial ce poate fi citit accesand linkul http://www.evz.ro/detalii/stiri/faptele-omenesti-ale-maestrului-ion-cristoiu-922685.html)   Pentru unii istoria este ca o oglindă. Privesc în ea trecutul și au impresia că li se restituie viitorul. Ori de câte ori...Blog politic si polemic