Scorul acestui articol
[Total: 281 voturi. Media: 5]

 

Trebuie să fie mult stres la Cotroceni. Cred că de la unde È™i câmpuri. Asta ar putea fi una dintre explicațiile faptului că preÈ™edintele este, cu fiecare ieÈ™ire în plus în fața presei, tot mai zbârlit, mai neprotocolar,  mai impropriu rangului.

O altă explicație este, însă, È™i natura profundă a omului Iohannis. Nu-mi ies din minte trei secvențe, ca trei tuÈ™e groase de portretist, ce ni-l conturează pe actualul preÈ™edinte în dominantele sale involuntar caricaturale:

  1. Scena bătutului din călcâie când se dă jos din automobil. Desigur, o face ca să-È™i ajusteze ținuta: pantalonii să nu rămână sumeÈ™i, sacoul să nu prezinte cute, cravata să nu fi alunecat într-o parte. TăiÈ™urile gestului, însă, È™i sacadatele miÈ™cări din brațe, cap È™i umeri ce-l însoțesc, indică un comportament cazon intrat în sânge. Ordine, disciplină, aliniere. Dar tot comportament cazon înseamnă È™i judecăți de genul „žcine nu gândeÈ™te ca mine este duÈ™manul meu”, „žo mână spală pe alta È™i amândouă obrazul”, „ždorințele È™efului trebuie înțelese din priviri” È™i multe alte ziceri cu aplicabilitate subterană în managementul discreționar al crizelor de guvernare.
  2. Scena paltonului aruncat pe capota maÈ™inii (https://www.youtube.com/watch?v=3rs_uboe2RE). Ne devoalează un personaj visceral, impulsiv, năzuros, râzgâiat, ostentativ autoritar, care, în situații care îl iau pe nepregătite, improvizează mediocru.
  3. Scena „žghinion”. Întrebat de ce alți profesori nu-È™i pot cumpăra 6 case din salariul de profesor, candidatul (pe atunci) la preÈ™edinție a răspuns grăbit, iritat È™i cu ironia È™chioapă a celui complet lipsit de simțul umorului: „žghinion”. „žCine, EI au ghinion”? a întrebat reporterul. Și atunci, priviți grimasa domnului Iohannis realizând ce prostie i-a ieÈ™it din gură (https://www.youtube.com/watch?v=rG76A0k8OQQ), viitorul preÈ™edinte a răspuns cu noduri È™i complet stupid, după o eclipsă de spontaneitate: „žnu, eu am ghinion”!

Cel mai recent exemplu de „žzbârlire viscerală” furnizat de Klaus Iohannis s-a petrecut ieri, într-o scurtă È™i penibilă referire la Călin Popescu Tăriceanu:

„Cu acest individ ne-am lămurit, are un discurs anti-justiție și vrea să scape de justiție. Și spun foarte bine individ pentru că mi-e greu să cred că un întreg partid este împotriva justiției. Eu cred că acest individ nu vrea să se scape doar pe el, ci și o gașcă de câțiva prieteni. Vom vedea cine va ajunge în Parlament în perioada următoare”.

Contrar intenției sale de a transmite forță È™i superioritate, domnul Iohannis È™i-a dovedit limitele de  staroste arțăgos. Numindu-l „žindivid” pe al doilea om în statul pe care îl conduce, s-a descalificat în primul rând pe sine. Apoi formularea „žnu vrea să se scape doar pe el” te face să te gândeÈ™ti mai degrabă la un laxativ decât la o evadare în grup din mâinile justiției. Acestea sunt, din păcate, distincția È™i limba româna ale preÈ™edintelui nostru!

Care preÈ™edinte ne dă de înțeles È™i că el È™tie în avans care vor fi parlamentarii ALDE ce se vor pricopsi, în perioada următoare, cu dosare penale. De la cine È™i cu ce drept a aflat el care va fi agenda DNA de puneri sub acuzare È™i arestări preventive? Paranormal, nu?

Oamenii sunt contestabili! Adică oricui, oricând, i se poate găsi ceva generator de reproÈ™uri. Politicienilor, cu atât mai mult. Nu sunt deci mirat că în ultima perioadă anumite forțe din țară îi pun în cârcă lui C.P. Tăriceanu tot felul de păcate, unele chiar încadrabile penal. Ca să fie samarul mai greu. Doar vin alegerile…

Ce mă intrigă, însă, la domnul Iohannis, cu vehemența sa de a-i critica pe unii ce nu-i suflă în pânze, sunt personajele  pe care dânsul, în contrapondere, le susține, cu criterii (cum altfel?) infailibile.

Domnul Iohannis, de pildă, uzează de tot felul de aluzii È™i formulări direcționate iscusit spre a o sprijini pe doamna Kovesi să iasă cu bine din scandalul care o are drept protagonistă. Consideră că nu există indicii de plagiat deci nici temeiuri pentru a-i cere demisia ori o autosuspendare. Mai mult, solicită Procurorului General rezolvarea cu celeritate a acestui caz È™i (dacă va fi cazul, cu tonul că „žtrebuie să fie cazul”) repararea urgentă a imaginii È™efei DNA.

O altă persoană exemplară în viziunea domnului preÈ™edinte este Raluca Prună. DeÈ™i moțiunea simplă împotriva ei a trecut cu un scor zdrobitor, domnul Iohannis nu vede motive suficiente pentru demisia sau demiterea acesteia.

Domnul Tăriceanu, aÈ™adar, e rău, în vreme ce doamnele Kovesi si Prună sunt bune. Ca să nu mai vorbim de domnul CioloÈ™ care e perfect!

Cu partizanatele sale stridente, cu un limbaj în ultima vreme tot mai ascuțit È™i înveninat, țâÈ™nit din străfunduri teutone È™i direcționat spre inamici mai slabi ca el, domnul Iohannis ne lasă să zărim sub pojghița de aur a obrazului său de È™ef de stat, tot mai dese reflexe arămii de primar de urbe provinciala.

Contele de Saint GermainEditorialearama pe fataindividul Tariceanu,Dacian Ciolos,Klaus Iohannis,parlamentarii ALDE,Procurorul General,Raluca Pruna  Trebuie să fie mult stres la Cotroceni. Cred că de la unde È™i câmpuri. Asta ar putea fi una dintre explicațiile faptului că preÈ™edintele este, cu fiecare ieÈ™ire în plus în fața presei, tot mai zbârlit, mai neprotocolar,  mai impropriu rangului. O altă explicație este, însă, È™i natura profundă a...Blog politic si polemic