Scorul acestui articol
[Total: 136 voturi. Media: 4.8]
 

Pe măsură ce experimentul „democrație în România” prezintă tot mai mult simptomele unui transplant respins, înțelegem mai bine și cauzele acestui eșec.

E vorba de incompatibilități.

După un regim dictatorial de 50 de ani, folosim „organe” ale acelei dictaturi ca să dăm viață, prin ele, unui regim democratic. Cum să meargă? Cum să funcționeze? Cum să nu intre automat, în funcțiune, MHC-ul (Major Histocompatibility Complex) protector?

Democrație cu cine? Cu Ion Iliescu (PCR), cu Traian Băsescu (Securitate), cu Monica Macovei (Procuratura comunistă)? Păi cum să nu fie invadată societatea românească de Celule T menite să ucidă corpurile străine (de democrație) din organism (societate)?

Trăim într-o ipocrizie generalizată. Pe de o parte glazura (puterea aleasă democratic) pe de alta cancerul invaziv al trecutului (puterea ocultă).

Se zice: coaliția PSD – ALDE are TOATĂ puterea să facă ce vrea! Chiar așa? Dar SRI? Dar Parchetul General și DNA?

Vor sări degrabă unii să mă urecheze: „foarte bine că nu le are. Aceste instituții de forță trebuie să fie independente”!

Păi da, dar sunt independente? Nici vorbă! Ele sunt în tabăra cealaltă! Cu Președintele, cu opoziția, cu Hans Klemm! Și sunt atât de puternice încât au forța să submineze orice plan de reformare, de normalizare inițiat de guvern.

Scandalul cu polițistul pedofil seamănă pe zi ce trece mai mult cu o manufactură de tip „intelligence”. Din fericire încropită prost și gestionată lamentabil.

În timpul interviului de 2 ore al premierului Tudose la A3 am avut momente în care înclinam să cred că e sincer și bine intenționat. Are așa, o naturalețe și o neinhibare în discurs, care te fac să nu-l poți suspecta de prea mult subtext. Totuși, i-a alunecat de câteva ori piciorul atât de vizibil și dizgrațios încât mi-am zis că omul este clar în misiune. Când a vorbit de relația lui cu SRI (plin de o nestăpânită – deși nerecunoscută – mândrie a apartenenței) și când s-a referit la Casa Regală (cu simțămintele ostile ale propagandei comuniste din anii 50).

Punctul culminant al scenariului ștocăresc clocit în cuibarele lui Hellvig și cu care Tudose venise pregătit la interviu să rupă gura târgului l-a reprezentat, însă, povestea cu „martorul Bogdan Chireac”. Se vedeau atât de clar tresele pe sub sacou și pluteau prin aer efluvii atât de intense de șosete cazone încinse peste măsură, încât orice iluzie de credibilitate dispărea.

Cum s-a aflat imediat a doua zi, martorul nu fusese de față ci auzise, prin telefon, o discuție inițiată și condusă de premier după o regie de brigadă artistică de cămin cultural. Adică timingul a fost următorul: Tudose îl sună pe Chiriac, chipurile ca să discute cu el un articol publicat de acesta cu o jumătate de oră în urmă. Apoi profită de ocazie și îi spune: de trei ore îl caut pe Ioniță și nu-mi răspunde. Ia să mai încerc o dată. Și de data asta, noroc: Ioniță îi răspunde prompt și îi confirmă că nu vrea să devină șeful poliției. Asta după ce, cu o oră înainte, Tudose anunțase public că nu îl demite pe Despescu. Tare, nu? Niște lămâie există?

După care, la 24 de ore distanță, iese în declarație de presă doamna ministru Carmen Dan care, nu cu vorbe ci cu un document lămuritor, demonstrează că mincinosul nu e domnia sa ci însuși primul ministru.

Săracul Tudose! Sub ce specie de papagal ar trebui să se ascundă acum ca impactul să fie mai puțin rușinos?

Dar să revenim la titlu. Traian Băsescu, renumit navigator în mlaștini eutrofizate (ca să nu zic puturoase), s-a simțit eclipsat de faptul că reflectoarele momentului au glisat spre un alt ticălos, un amărât de pedofil, care îi pune în pericol supremația în materie de ticăloșie.

A produs la repezeală, cu mânie trepidantă și spume aromatice volatile, un articol de recuperare a terenului pierdut. În care folosește expresii inspirate din experiențele sale bahice de zi cu zi (statul român se face „țăndări”, Constituția României este făcută „pulbere”) îngrijorându-ne pe toți cu atâta nefirească sinceritate.

În ritmul ăsta, mâine poimâine, o să ne trezim că vine la Comisia de Control al SRI cu înregistrările din biroul lui de la Cotroceni, dar nu ca să o facă țăndări și pulbere pe Laura Kovesi ci ca să demonstreze națiunii dreptul său la rețete compensate.

Contele de Saint GermainEditorialealzheimer,Carmen Dan,coalitia PSD - ALDE,comisarul Despescu,martorul Bogdan Chireac,MHC,Monica Macovei,politistul pedofil,puterea oculta,sevraj,Tudose la A3  Pe măsură ce experimentul „democrație în România” prezintă tot mai mult simptomele unui transplant respins, înțelegem mai bine și cauzele acestui eșec. E vorba de incompatibilități. După un regim dictatorial de 50 de ani, folosim „organe” ale acelei dictaturi ca să dăm viață, prin ele, unui regim democratic. Cum să meargă?...Blog politic si polemic