Scorul acestui articol
[Total: 0 voturi. Media: 0]

În democrație, putere legitimă este aceea dată de popor prin vot majoritar.

În baza acestei definiții elementare, puterea legitimă din România acestui moment este cea rezultată în urma celor două scrutinuri din 2012, pentru locale (iunie) și pentru parlamentare (decembrie).

Dar tot în 2012, la referendum, poporul a decis să retragă puterea legitimă dată președintelui Băsescu în 2009.

Astfel, democratic vorbind,   în prezent în România se confruntă fără menajamente  o putere legitimă (parlament, guvern, administrații locale) cu o putere de două ori ilegitimă (președinție). De ce de două ori ilegitimă? Pentru că, pe de o parte, ea a fost invalidată de dublul celor ce au validat-o, iar pe de altă parte ea se exercită prin pervertirea unor instituții ce constituțional ar trebui să fie independente și neutre (SRI, DNA, CC, CSM, ANI).

Principala lecție a acestei confruntări ce contrapune poporului o clică sever minoritară cu deviații dictatoriale este că, în condiții de neintervenție străină, forța puterii legitime strivește ca un tăvălug, lent dar implacabil, baricadele de șantaj, manipulare, corupere, ale forței ilegitime.

Au trecut doar două luni de la verdictul alegerilor din decembrie 2012 și ce observăm? Un președinte tot mai șubrezit în voile sale autocratice și un premier tot mai puternic și recunoscut ca principal interlocutor al României.

În numai două luni, Traian Băsescu a încasat cât pentru un mandat întreg. Enumăr câteva dintre upercuturi.

A fost obligat de presiunile externe, în ciuda fierii sale, să-l accepte premier pe Victor Ponta. Iar acum este în situația chinuitor – umilitoare de a-l vedea pe acesta luîndu-i fața după prima turnantă, primind onoruri și zâmbete de simpatie în mari cancelarii, defilând aproape zilnic la brațul câte unei vedete politice internaționale.

Constată cum, sub ochii lui, arsenalul de intimidare, cu procurori în rasteluri și cohorte de SRI-ști în dubele lor de ascultare ambientală,  pus la punct cu maniacă minuție securistică, dă semne de dezintegrare. Revocarea procurorilor marionetă de la CSM este o primă dizlocare de punct de sprijin, urletul unei revolte de castă ce va porni avalanșa.

Pe de-asupra, îl părăsește încet – încet și sleita armată PDL-istă. Unde sunt obedienții lui dragi, muți și legați la ochi, în care a investit atâtea încredințări directe și speranțe de fidelitate? Cui îl lasă? Necopților MRU și Neamțu? Brigandei Udrea? Vestalei Macovei?

Iar colac peste pupăză, descoperă cum facțiuni din serviciile secrete încep să se repoziționeze. Stenogramele care transpiră prin presă nu-i mai vizează doar pe inamicii lui cu telefoanele ascultate ci, culmea bumerangului, chiar și pe el, marele inițiator (vezi reproducerea discuției cu Blejnar).

Informațiile care îi sunt servite la micul dejun nu mai sunt chiar prompte, complete, preventive și exclusive (vezi defecțiunea cu SMS-urile de pe telefonul șoferului de la CSM care, se pare, a fost ajutat să primească pe inventar exact acel telefon), ba, mai mult, încep să circule zvonuri despre informații ostile obținute de foști oameni ai serviciilor secrete de la cârtițele lor din interior, încă active (vezi declarația – avertisment a tăcutului George Maior).

Conferința de presă de ieri al ui Traian Băsescu este un urlet de exasperare. „Chiar vreți să mă terminati? Chiar nu îmi mai lăsați nimic? Vreți să-mi confiscați până și portul Constanța? Acest rai al copilăriei mele, această peșteră de Ali Baba a maturității lu”™ frate-miu”?

Cum altfel să explicăm atacul disproporționat la jugulara ministrului Fenechiu, cel care vrea să privatizeze portul Constanța cu olandezii? Că doar nu printr-un reevaluat sentiment al justiției!

Dar, în fine, să lăsăm analiza politică și să devenim, pentru încheiere, medici. Căci Traian Băsescu ne oferă, cu fiecare nouă apariție publică, nu semne de normalitate ci simptome.

Evoluția bolii, în lipsă de tratament cu demisie, este spre iraționalitate și violență. Dacă acest om refuză în continuare tranchilizantele, va fi nevoie de cămașa de forță. Că doar nu om fi și noi iraționali să intrăm în jocul provocărilor lui.

Tic – tac, tic – tac … V-am prevenit că se poate înnebuni din așa ceva!

Contele de Saint GermainEditorialul de joiAli Baba,ANI,Aurel Fenechiu,CC,CSM,DNA,George Maior,Macovei,MRU,Neamtu,PDL,portul Constanta,SRI,Traian Basescu,Udrea,Victor PontaÎn democrație, putere legitimă este aceea dată de popor prin vot majoritar. În baza acestei definiții elementare, puterea legitimă din România acestui moment este cea rezultată în urma celor două scrutinuri din 2012, pentru locale (iunie) și pentru parlamentare (decembrie). Dar tot în 2012, la referendum, poporul a decis să retragă...Blog politic si polemic