Scorul acestui articol
[Total: 0 voturi. Media: 0]

(Acest comentariu a fost postat la editorialul din EVZ al lui Mircea Cartarescu, intitulat „Saracie si demnitate profesionala”, editorial ce poate fi citit accesand linkul http://www.evz.ro/detalii/stiri/senatul-evz-saracie-si-demnitate-personala-954375.html)

 

În editorialul de săptămâna trecută, dedicat opoziție și intitulat, cum altfel, „Războiul rataților”, Mircea Cărtărescu era dezlănțuit ca un leu de stepă, cu coama în vânt (ah, coama asta la 50 de ani!) și ochii injectați de climaxul conflictului din PSD. Scrisul lui se deziobăgise de sub moderația  autocontrolului și bunului simț și transmitea direct din ficat și fiere. O scurgere aproape venerică de epitete: Geoană era aiurit și încurcă lume, Ponta era caraghios, o nulitate politică, un zero și ambii, cuprinși pe după umăr de dictatorul și bidonul gol Antonescu, erau niște ratați.

Azi MC se ocupă de putere. Chipurile o critică. Dar o face ca un mielușel, de sub bretonul flocos al mioarei de la care suge. E sfios, demn și măsurat, nu cumva să-i scape vreun șpan în ugerul măicuței Boc ori în ochii, și așa încercați și încercănați, ai baciului Traian. De data asta niciun epitet nu este prins ca mărțișor la pieptul vreunui nume propriu. Sobrietatea s-a înstăpânit. Avem de-a face cu „Președintele Băsescu”,  cu „guvernarea Boc”, cu „vremuri grele”, cu „demnitatea personală”.

Păi să nu-ți vină să-l mănânci de ce băiat „mumos”și critic cuviincios este eternul nostru aspirant la Premiul Nobel? Și-o fi închipuind că premiul ăla se acordă precum decorațiile la Cotroceni, pentru langues de chats măiestrit administrate…

Dar cel mai înduioșător lucru în articolul de azi sunt dragostea și mila de popor ale autorului. „Riscăm să leșinăm de foame”se autoinclude, între două zboruri transcontinentale pe banii ICR-ului,  autorul român cel mai bine plătit și promovat  de autorități. „Această mare suferință provocată omului de rând”, „leușorii storși din fiecare buzunar al bieților oameni” (hai, că asta cu „žleușorii”e genială), iată forme sincere și umane de solidarizare cu suferința neamului. „žCurat suferință dar mergem mai departe tot cu ăștia ca alții mai buni nu avem” își șopește apoi cu grăbire, pentru sine, ca o mantră, poetul, nu cumva destinul să-i ia ipocrizia de bună și să lanseze vreun trăznet asupra plantației de portocali.

Concluzia articolului este o involuntară autoculpabilizare. Aș îndrăzni să spun că instigă, chiar, la arătat cu degetul spre Cărtărești și Pleși. Cauza pentru care am ajuns un „žpopor vegetal”, un popor apelând la „žcea mai primitivă dintre tacticile de supraviețuire”, „že resemnarea stoică a baciului mioritic, e boicotarea istoriei de către țăranul cioranian. Politica răbdatului și a strângerii curelei … ne-a adus unde ne aflăm acum”.

Asta cam așa e. Doar că, de îndată ce încearcă cineva să-l trezească pe baciul mioritic din resemnarea sa stoică și pe țăranul cioranian din boicotarea istoriei, se găsesc rapid niște spirite luminate să-i adoarmă la loc, cu cântece de leagăn, îngânate înșelător, despre bunele intenții ale baciului ungurean.

 

Contele de Saint GermainEditorialeAntonescu,Basescu,Boc,Geoana,ICR,Mircea Cartarescu,Ponta,Premiul Nobel,Saracie si demnitate personala,Senatul EVZ(Acest comentariu a fost postat la editorialul din EVZ al lui Mircea Cartarescu, intitulat 'Saracie si demnitate profesionala', editorial ce poate fi citit accesand linkul http://www.evz.ro/detalii/stiri/senatul-evz-saracie-si-demnitate-personala-954375.html)   În editorialul de săptămâna trecută, dedicat opoziție și intitulat, cum altfel, 'Războiul rataților', Mircea Cărtărescu era dezlănțuit ca un leu de stepă, cu coama...Blog politic si polemic