Scorul acestui articol
[Total: 93 voturi. Media: 4.2]

 

Anul 2019 este un an internațional complicat. Alegeri pentru Parlamentul European, alegeri prezidențiale în România, finalizarea dosarului BREXIT, adâncirea războiului SUA – UE,  iată doar câteva evenimente fierbinți pe care preÈ™edinția română a Consiliului UE le va putea influența într-o direcție sau alta.

Afirm de luni bune că războiul româno – român la a cărui escaladare sinucigaÈ™ă asistăm cu o anume perplexitate este, de fapt, un efect de domino al unui conflict mult mai amplu.

Se înfruntă SUA cu UE, dar, în principal, SUA cu Germania!

Sub pretextul nebeligeranței (chipurile ca lecție învățată după ororile celui de-al doilea război mondial) Germania È™i-a dezvoltat exponențial forța economică alocând sume uriaÈ™e, ce în mod normal ar fi trebuit destinate înarmării, pentru strategii de construire a propriei hegemonii asupra Europei.

Planul i-a reuÈ™it! Cu securitatea națională asigurată ieftin, contra unei contribuții modice la NATO È™i a unei relații privilegiate cu Rusia, Germania a devenit liderul politico „“ economic, de facto, al Europei. Ea stabileÈ™te direcțiile de acțiune ale UE, ea conduce (în interes propriu, evident) negocierea marilor dosare europene (Grecia, BREXIT, migrația din Orientul Mijlociu etc.), ea dictează soluții de politică internă în unele țări, cum ar fi România, astfel încât să-È™i consolideze supremația geo-politică pe continent.

SUA, sub preÈ™edinția lui Donald Trump, nu mai vrea să tolereze expansiunea Germaniei pe bani americani. America investeÈ™te sume uriaÈ™e în NATO, NATO apără Germania È™i Europa de amenințări militare ostile, iar acestea, în schimb, contribuie la bugetul militar global disproporționat de puțin în raport cu securitatea ce le este asigurată. Pentru ca,  din banii economisiți astfel, Germania să cumpere energie din Rusia ranforsând astfel financiar pe principalul inamic al NATO.

Donald Trump pretinde Germaniei (dar È™i celorlalte țări puternice ale UE) contribuții la bugetul NATO reprezentând 2% din PIB-ul fiecărei țări. Față de situația din acest moment, le cere acestor parteneri de lux din Europa aproape să-È™i dubleze cheltuielile de apărare. Ceea ce pentru ei reprezintă un efort financiar uriaÈ™. Un efort care determină Franța să uite istoria È™i umilințele îndurate în ultimul secol È™i să facă front comun cu Germania împotriva pretențiilor, considerate exagerate, ale americanilor.

Sunt tot mai evidente două blocuri ostile, cu interese contradictorii, apărute în interiorul NATO: SUA + Israel pe de o parte, Germania + Franța + unele dintre tările UE pe de altă parte.

România a alunecat, deocamdată, între scaune. Liderii săi cei mai proeminenți la acest moment,  Klaus Iohannis È™i Liviu Dragnea, au opțiuni diferite: primul joacă alături de Angela Merkel, cel de-al doilea alături de Donald Trump È™i Benjamin Netanyahu.

Plasarea lui Klaus Iohannis la remorca doamnei Merkel era considerată, până ieri, doar o prezumție răutăcioasă bazată pe deducții È™i fragmente de gesturi interpretabile. De ieri a devenit o certitudine, fiind rostită clar de Jerusalem Post È™i confirmată printr-o retorică diplomatică de biroul de presă al cancelarului german.

Cât despre relația excelentă pe care Liviu Dragnea o are cu liderii israelieni ai momentului, cred că aici nu mai există niciun fel de dubii ce ar trebui spulberate.

În toată această fricțiune de plăci tectonice în care România face È™pagatul deasupra prăpastiei, o întrebare devine esențială:  cum ar fi mai bine pentru țară È™i pentru noi, cei condamnați să facem corp comun cu ea, să manevreze conducătorii noÈ™tri corabia pe durata unui atare seism?

Cum ar fi, totuÈ™i, cel mai bine pentru România (nu pentru un lider sau altul al său, pe persoană fizică) să fie poziționată țara în această luptă a titanilor?

Experiența ultimelor decenii scurse sub semnul globalizării ne arată că ideea de suveranitate aÈ™a cum ne-a fost predată ea la È™coală devine vetustă È™i tot mai inaplicabilă țărilor mici È™i mijlocii (din care È™i România face parte). Am simțit atât de dureros, vai, pe propria piele, cum È™i UE È™i SUA ne aplică un regim umilitor de vasalitate ori de câte ori voința populară internă, mult clamata democrație a urnelor, nu se aliniază intereselor lor de superputeri. Băsescu, Coldea, Kovesi nu au fost altceva decât niÈ™te instrumente externe, de inspirație fanariotă, care, în schimbul unei susțineri interesate a înaltelor porți, prestau antinațional, la comanda acestora.

În UE, condusă de Angela Merkel È™i PPE, am văzut È™i zilele trecute prin Rezoluție È™i Raportul MCV (dacă mai era nevoie de demonstrații), cum suntem tratați. Cu aroganță, cu dispreț, cu erori factuale strecurate tendențios, din motive politicianiste, în documente oficiale, cu ținerea României în afara Schengen, cu puneri la colț umilitoare È™i nedrepte, cu plasarea ofensatoare a Bulgariei înaintea noastră, cu… cu… cu… Dar, e corect să recunoaÈ™tem, È™i cu circulație liberă în Europa, cu programe consistente de finanțare, cu posibilitatea de a munci acolo unde eÈ™ti mai bine plătit etc.

America, pe de altă parte, ce ne oferă? Pe lângă deja menționatul tratament de vasal, care seamănă destul de mult cu aroganțele UE, America ne promite, în schimb, ceva foarte prețios pentru noi: securitatea frontierelor actuale (crucială în contextul de azi când Europa nu dispune de mijloacele de a ne apăra). Amenințarea Moscovei cea lacomă dar, mai ales, amenințarea revanÈ™ardă a Budapestei, nu sunt, totuÈ™i, glume!

Prezența scutului de la Deveselu È™i a bazei militare de la Kogălniceanu reprezintă, dacă evaluăm lucrurile lucid, È™i amenințări dar È™i garanții. Atâta vreme cât aceste două obiective militare există È™i sunt operaționale pe teritoriul României, o serie de interese americane devin comune cu interesele țării noastre. Ceea ce va avem un efect descurajator asupra acelora ce nutresc gânduri ostile la adresa integrității noastre teritoriale.

Deci, până la urmă, Noi cu cine votăm? Cu Germania sau cu SUA? Cu UE sau cu axa Washington „“ Tel Aviv?

Din fericire  există È™i o a treia opțiune de vot: Noi să votăm cu România! Și, în limite demne È™i pragmatice, È™i cu UE, È™i cu NATO. Și cu SUA „“ Israel È™i cu Germania „“ Franța. Dar, în primul rând, nenegociabil, cu România!

Din nefericire nu avem un preÈ™edintele care să creadă în această a treia opțiune È™i care să se lupte pentru ea. Care să îi spună Angelei Merkel: până aici!  Care să le spună partenerilor săi din PPE: până aici! Care să spună statului paralel È™i abuzurilor din justiție: până aici!

Din nefericire nu avem un preÈ™edinte care să le spună românilor, în limba lor È™i spre mândria lor: „žpe aici”! „žSă fim demni È™i patrioți. Să ne respectăm țara È™i pe noi înÈ™ine. Să fim, în anul centenarului marii uniri, un popor, nu o strânsură”!

Domnul Klaus Iohannis Pretinde că el este responsabil cu politica externă a României. Fie! Să fie! Atunci să fie!

Să apere țara de „žexternii” care acum sabotează România È™i nu să o saboteze alături de ei!

Să dea asigurări că România e capabilă să-È™i respecte statutul, nu să afirme cu accent alogen, pentru că are el un parapon pe guvernul Dăncilă, că România nu e pregătită să preia preÈ™edinția Consiliului UE.

Să fie  PreÈ™edintele României, nu cioclul acesteia!

A spus că Liviu Dragnea face „žcine È™tie ce înțelegeri secrete cu evreii”. A spus că „žțara arde È™i Dăncilă se ascunde in Arabia”.

Acest preÈ™edinte este normal? Este sănătos la cap? Este liber, sau, ca să citez din clasici, este întors cu cheița?

Cine-È™i închipuie că SUA È™i Israel, după problemele cu Erdogan, după criza iraniană, după ce au investit în scutul de la Deveselu, după toată situația complicată din Orientul Mijlociu, îl vor lăsa pe Iohannis să se piÈ™e, nemțeÈ™te, la miÈ™to, pe planul lor de control È™i descurajare, este un mare naiv.

Salvarea României în acest moment este să-È™i asume, în spirit paÈ™optist, o identitate.

Dacă stăm cu mâinile în sân È™i tolerăm, prin pasivitate, tratarea țării noastre ca o țară sub ocupație, accidentul Klaus Iohannis poate deveni un pas catastrofal spre disoluție națională.

https://www.conteledesaintgermain.ro/wp-content/uploads/2018/11/Iohannis-merkel-500x321.jpghttps://www.conteledesaintgermain.ro/wp-content/uploads/2018/11/Iohannis-merkel-150x150.jpgContele de Saint GermainEditorialeDragnea - Netanyahu,Raportul MCV,rezolutia UE,Romania Schengen,sabotarea Romaniei,tradatorul Iohannispresedintia UE,Trump versus Merkel,vasalitate  Anul 2019 este un an internațional complicat. Alegeri pentru Parlamentul European, alegeri prezidențiale în România, finalizarea dosarului BREXIT, adâncirea războiului SUA - UE,  iată doar câteva evenimente fierbinți pe care preÈ™edinția română a Consiliului UE le va putea influența într-o direcție sau alta. Afirm de luni bune că războiul româno...Blog politic si polemic