Scorul acestui articol
[Total: 38 voturi. Media: 4.9]

Președintele Johannis tace.  Până și Ambasada SUA tace.

O fi o glumă toată povestea asta cu interceptările pentru justiție?! Sau o măciucă abătută din senin, care i-a năucit pentru o clipă pe cei întâlniți în cale?

La prima vedere ar părea o răfuială între Daniel Morar și binom. Dar cine să fie Daniel Morar să se pună el cu ditamai cuplul de forțe care până acum a zburdat, printre politicieni și instituții, cu procente de vânătoare mai ceva ca ale unui motan lihnit scăpat într-o colivie cu sticleți?

Despre Daniel Morar știm de la Traian Băsescu numai lucruri bune (ceea ce-l recomandă ca fiind mercenarul capabil de orice): un tip hotărât, căruia „nu-i suflă nimeni în ciorbă”.

Doar că el nu e singur la CCR. Și nici președinte. Și nici hipnotizator.

Am înțeles că hotărârea CCR afost adoptată în unanimitate. Pe ceilalți judecători cine să-i fi convins să voteze „pentru”? Cumva evidența unei anomalii factuale, combinată cu un curaj atipic de a face dreptate? Sau un ordin implacabil, venit din tăriile Olimpului, dimpreună cu garanții liniștitoare?

Răspunsurile la toate aceste întrebări se află în zona obscură a intrigilor, inaccesibilă ochilor și urechilor fără dotări speciale. Noi, tot ce putem înțelege privind oceanul de deasupra, suspect de liniștit după un cutremur, totuși, grav, și doar bănuind vânzoleala din adâncuri, este că nu e vorba de o luptă între „justiția independentă a lui Basescu – Coldea – Kovesi – Stanciu” și inamicii ei clasici („PSD, A3, marii corupți, vânduții rușilor”), ci de o luptă în interiorul „justiției independente”, între bunii unora și bunii altora.

Ambasada SUA, după cum ne-au demonstrat-o numeroase luări de poziție intempestive din ultimii ani, s-a constituit, în timp, într-un fel de „Stat Major” și „gardă de corp” ale unei „coaliții a binelui” formată din Traian Băsescu (sic!), Codruța Kovesi, Florian Coldea și instituțiile de forță ale statului român: SRI, DNA, CCR, ICCJ, ANI. De câte ori această coaliție era atacată sau propusă unui control mai aplicat al Parlamentului, Ambasada SUA sărea ca arsă să-și apere „experimentul”.

De data aceasta, tace. De ce? Pentru că lupta care a izbucnit, aparent din senin, se duce în interiorul propriei coaliții: Kovesi, Coldea și, odată cu ei, binomul, sunt atacați, cu o violență de care doar ei se credeau în stare, de Băsescu și CCR. Din două, una: sau americanii au pus la cale toată tărășenia și tăcerea lor semnifică o evoluție a evenimentelor conform planului dinainte stabilit (ceea ce nu prea cred), sau au fost luați prin surprindere și au nevoie de timp și instrucțiuni mai elaborate pentru a se poziționa (ceea ce mi se pare mai plauzibil).

Nu-i văd dispuși pe americani să o sacrifice pe Kovesi dar nici să-l atace la baionetă pe Băsescu Traian care, prin intermediul interviului lui Darren White și a insolentei solicitări a acestuia de a se organiza o confruntare la care să mai participe Ambasadorul SUA, Kovesi, Tobă și Codruț Olaru, le-a atras atenția cât se poate de mafiotic foștilor licurici aliați că e gata să moară cu ei de gât, făcând dezvăluiri devastatoare prin intermediul unora dintre cei numiți, decât să se predea fără luptă.

La specia asta de actori și la genul acesta de situații critice, unde nu-s răbufniri publice există sigur intense manevre ascunse. Care, în final, se vor concretiza cu noi găști și solidarități reevaluate.

Lovitura dată binomului de Băsescu Traian, prin acțiunea conjugată a CCR și a lui Darren White, este, cât nu-mi place să recunosc asta, una magistrală. Scaraoțchi a mai demonstrat odată, dacă mai era nevoie, de ce nu este el un simplu aghiuță.

I-a pus pe infatuații de americani și pe teleghidații lor administratori de instituții binomiale în fața unui fapt împlinit care le-a tăiat, literalmente, nu doar genunchii dar și respirația. O hotărâre executivă năucitoare. Nu eruptă din iad ci edictată chiar de Dumnezeul lor pe pământ de până mai ieri, Curtea Constituțională. Și traumatizantă, cât separarea, sternală, a doi siamezi.

Orice soluție vor încerca să promoveze, după ieșirea din buimăceală, urmașii la București ai lui Nuland și Philip Gordon, această soluție a lor va trebui să plece, dramatic, de la o nouă realitate. Cea stabilită acum de CCR, dură ca o amputare.

Tăcerea președintelui Johannis, devenind un fel de excrescență fizică a ființei dânsului, cu care ne-am obișnuit ca și cu negul de pe nasul vrăjitoarei din Albă ca Zăpada, aproape că trece nebăgată în seamă pe lângă muțenia Ambasadei SUA la București. O tresărire, totuși, ar trebui să producă asupra noastră tăcerea președintelui, măcar și pentru faptul că noi suntem un popor gălăgios la emoții, care înțelege introvertirea ca pe un fel de nesimțire. Adică marele ideal al națiunii, al continentului, al planetei (mă refer la lupta anticorupție din România) este amenințat prin decuplarea SRI de la aparate (de ascultare, desigur), și, în această agonică zbatere, președintele țării rămâne inert cu inima și cu limba. Cool, nu?!

Aproape că este imposibil să-ți închipui că domnul Johannis ar putea avea vreun amestec în toată zavera asta la care asistăm. În sensul că ar fi tras el sfori, prin interpuși, să piardă unii sau alții. Sigur, interesul domniei sale, teoretic, ar fi să-i  mai taie puțin din nas binomului, că prea și l-a luat la purtare. Dar îl crede cineva în stare de o așa chirurgie? Să se alieze cu Băsescu  și Morar împotriva lui Helvig (Coldea) și Kovesi? Pe de altă parte, dacă ar fi cu adevărat susținătorul binomului în lupta anticorupție, ar putea rămâne apatic, atâta vreme, la tot ceea ce vedem că se întâmplă?

Declarația de acum două zile a Laurei Codruța Kovesi „noi suntem DNA și nu ne lăsăm„ mi se pare primul semn major de slăbiciune din partea acestei atotputernice doamne. Ca atunci când ai parte de dezertări și vrei să ridici moralul trupelor, să stopezi fenomenul.

Ambasada SUA tace, președintele Johannis tace. De aici îngrijorarea, nu îndeajuns de bine camuflată retoric, a doamnei Kovesi. Ceva nu e în regulă! Unde a dispărut reacția lor rapidă, în a o apăra? Chiar dacă, după două „“ trei zile de repliere, îi vor redeclara susținere totală, sentimentul de sincopă va persista.

Este foarte posibil ca pripeala slugarnică a doamnei ministru Prună, de a forța lucrurile propunând-o pe Laura Codruța Kovesi, înainte de termen, fără respectarea procedurii, pentru un nou mandat la șefia DNA, să fi fost scânteia care a declanșat atâtea puternice și imprevizibile reacții de respingere.

Iar Monica Macovei, cu necontrolatele ei ieșiri viscerale și reflexe securistoide, nu face altceva decât să mobilizeze forțe nebănuite în tabăra anti „“ Kovesi.

Eu unul aștept cu mare interes următorul interviu cu Darren White. Cred că acesta, prin secretele la care a avut acces, știe întâmplări fascinante cu Kovesi, Tobă și Codruț Olaru. Că doar nu degeaba i-a propus pe toți în  distribuție.

Contele de Saint GermainEditorialeA3,Alba ca Zapada,Ambasada SUA la Bucuresti,ANI,binomul SRI-DNA,CCR,Codrut Olaru,Coldea,Daniel Morar,Darren White,Eduard Helvig,ICCJ,Klaus Johannis,Kovesi,ministrul justitiei Pruna,Nuland,Olimp,Petre Toba,Philip Gordon,PSD,Scaraotchi,SRI,StanciuPreședintele Johannis tace.  Până și Ambasada SUA tace. O fi o glumă toată povestea asta cu interceptările pentru justiție?! Sau o măciucă abătută din senin, care i-a năucit pentru o clipă pe cei întâlniți în cale? La prima vedere ar părea o răfuială între Daniel Morar și binom. Dar cine să...Blog politic si polemic