Scorul acestui articol
[Total: 484 voturi. Media: 5]

 

Donald Trump are o particularitate care îl deosebeÈ™te radical de toți ceilalți mari lideri ai lumii: este, înainte de politician, un redutabil om de afaceri.

Percepția lui despre forța banului în construirea È™i gestionarea puterii este fundamental diferită de cea a politicienilor. Ea presupune un mod de acțiune mai direct, mai agresiv, mai rapid, mai riscant. Un risc din partea lui controlat, dar pentru adversari cu consecințe de multe ori imprevizibile.

Donald Trump  È™tie pe pielea lui diferența dintre a avea banii necesari imediat la indemână, într-un singur buzunar, È™i de a trebui să-i strângi din mai multe buzunare, fiecare cu fermoarele È™i sigiliile lui de protecție, fiecare adăugând un timp de aÈ™teptare suplimentar care poate compromite valorificarea momentului optim de acțiune.

În această logică, încă de la preluarea mandatului său, PreÈ™edintele Trump a cerut Europei È™i, în special, motoarelor economice ale vechiului continent, să-È™i mărească contribuția la finanțarea NATO la 2% din PIB pentru apărare.

Surprinzător pentru mulți, primul care a acceptat acest prag impus de SUA, în schimbul unei primiri oficiale la Casa Albă cu toate beneficiile subsecvente de imagine, a fost preÈ™edintele României Klaus Iohannis.

Pentru a fi, domnia sa, nu doar eroul principal dar È™i eroul unic al unui gest deschizător de drumuri,  nu l-a interesat să obțină, preventiv, pentru asumarea acestui angajament costisitor pentru țară vreun mandat din partea Parlamentului sau a Guvernului României.

Ne amintim foarte clar ce presiuni s-au pus ulterior pe È™efii coaliției de guvernare pentru a oficializa gestul hazardat al preÈ™edintelui.

Acum s-a întors roata! Liviu Dragnea a luat el o acțiune pe cont propriu, cea cu mutarea ambasadei României de la Tel Aviv la Ierusalim, punându-l pe Klaus Iohannis în postura de jumătate neglijată.

Klaus Iohannis, vanitos È™i țâfnos cum îl È™tim, nu a avut nervi să absoarbă cu inteligență È™ocul sfidării autorității sale. Răsuflând pe la toate supapele de siguranță, a început să împroaÈ™te cu exagerări, imprecații È™i minciuni în direcția celor ce atentaseră la jucăria sa preferată, politica externă a României. În loc să obțină satisfacția unor gesturi de consolare din partea celor care până mai ieri îl cocoloÈ™iseră cu laude È™i încuviințări promițătoare, s-a trezit, brusc, lăsat într-un con de umbră. În vreme ce reflectoarele atenției care contează erau puse exact pe inamicii săi Dăncilă È™i Dragnea. Doamna Prim Ministru Dăncilă era primită la Vatican cu toate onorurile cuvenite iar domnul PreÈ™edinte Dragnea era numit de crema ziarelor americane „žcel mai puternic politician român al momentului”.

De fapt, PreÈ™edintele Iohannis prin comportamentul său nevos È™i dezarticulat dovedeÈ™te o dată în plus (oare mai era nevoie?) că nu ințelege mare lucru din politică È™i diplomație.

Dar să ne intoarcem la ideea de început a acestui articol. Decizia preÈ™edintelui Trump de a denunța unilateral acordul nuclear cu Iranul se înscrie perfect în logica omului de afaceri Donald Trump conÈ™tient de marele avantaj pe care i-l conferă statutul de lider mondial cu cel mai mare cash la dispoziție.

Nu au vrut, Germania È™i Franța, să-È™i respecte angajamentele din 2014 de a contribui cu 2% din PIB-ul lor național la bugetul NATO? Foarte bine! Vor pierde mult mai mult din denunțarea de către SUA a acordului nuclear cu Iranul. Căci vor fi nevoite să-È™i sisteze afacerile, deosebit de înfloritoare, cu Teheranul. Oare ce vor alege în final?

Mutarea lui Trump, pe frontul iranian, este o formă de negociere, în stil de mare afacerist, cu puternicii Europei, pentru a-i obliga pe aceÈ™tia să-È™i mărească contribuția financiară la NATO.

Predicția mea este că, în perioada de tranziție stabilită pentru aplicarea deplină a embargoului american privind Iranul (6 – 12 luni), atât Merkel cât È™i Macron îÈ™i vor reevalua contribuția la NATO astfel încât să determine SUA să revină la sentimente mai bune, adică la condițiile acordului cu Iranul existente până în aprilie 2018.

La Cotroceni nu se înțelege prea bine  acest joc al marilor puteri. Se cuplează prin pinioane nepotrivite criza iraniană cu cea a mutării ambasadei noastre la Ierusalim în cheia, urechisto – mahalagistă, a conflictului politic intern din România.

Domnul Klaus Iohannis nu pricepe un lucru: că politica externă a țării nu este moÈ™ia lui exclusivă. Și Constituția dar È™i înalte rațiuni de stat îl obligă să colaboraze, în luarea marilor decizii internaționale, cu cealaltă jumătate a executivului È™i anume cu guvernul. Iar, în final, cu Parlamentul. Căci, altfel, se poate lovi sub centură unde doare rău. Cum se vede chiar în aceste zile.

În plan militar România este mult mai legată de SUA decât de UE. Prin acceptarea bugetului de 2% pentru apărare, prin facilitățile construite de americani la Deveselu È™i M. Kogălniceanu, noi, ca țară, am dobândit o poziție cheie în strategia geopolitică a SUA. Din aceste motive fiecare gest al administrației de la BucureÈ™ti este privit la Washington cu infinit mai multă atenție È™i precauție decât înainte.

În momentul în care, pentru a te răfui cu adversari politici interni, inciți la manifestații de stradă ostentativ pro – europene, mesajul recepționat peste ocean este că în România preÈ™edintele încurajează poziții anti – americane.

Macron È™i Merkel visează la o Europă cu mai multe viteze. Asta ar însemna pentru România periferizare. Merită această perspectivă punerea capră a țării într-o susținere de argat a planului Macron – Merkel precum cea propusă de Iohannis?

Cred că este nevoie urgentă de armonizare internă, cel puțin pe probleme externe. Împrejurările internaționale au plasat, în fine, România, într-o poziție de invidiat, în care vocea ei chiar să conteze. Cu puțin curaj È™i buni negociatori am putea recupera ani lungi de proastă guvernare.

Dar oare avem curajul necesar? Și acei negociatori de anvergură?

https://www.conteledesaintgermain.ro/wp-content/uploads/2018/05/Trump.jpghttps://www.conteledesaintgermain.ro/wp-content/uploads/2018/05/Trump-150x150.jpgContele de Saint GermainEditoriale2% pentru aparare,acordul nuclear cu Iranul,bani,bugetul NATO,dolari,Donald Trump,eurosceptici,om de afaceri,scutul de la Deveselu  Donald Trump are o particularitate care îl deosebeÈ™te radical de toți ceilalți mari lideri ai lumii: este, înainte de politician, un redutabil om de afaceri. Percepția lui despre forța banului în construirea È™i gestionarea puterii este fundamental diferită de cea a politicienilor. Ea presupune un mod de acțiune mai direct,...Blog politic si polemic