Scorul acestui articol
[Total: 42 voturi. Media: 5]
Copilasilor, paziti-va de idoli. Amin.
(1Ioan 5:21)
Dumnezeu, dacă ar fi fost romantic, ar fi creat alți dumnezei. Fiind însă un clasic, a creat lumea!
Lucian Blaga

 

Deosebirea dintre erou È™i idol e din categoria contrastelor esențiale. Este deosebirea între credință È™i impostură, între sacrificiu generos È™i înălțare egoistă.

În lumea modernă, idoli ciopliți sunt, printre alții, cei unși de semenii lor cu mirul contrafăcut al cultului personalității. Laura Codruța Kovesi face parte dintre aceÈ™tia È™i de-aia nu îi pot da încrederea È™i susținerea mea. Ba, mai mult, urmând îndemnul apostolului Ioan, încerc să mă păzesc de dânsa È™i să avertizez È™i pe alții despre falsele domniei sale virtuți.

Sentimentul dreptății este ca o secreție endocrină pe care nu o poți controla. Îl primești în sânge doar în doza cu care ai fost proiectat. Cei mai mulți îl gustă homeopatic, în beneficiu strict privat, È™i sunt influențați de el după cum le fluctuează instinctul de conservare È™i glanda interesului personal. Justiția, pentru aceștia, este un fel de bodyguard de uz propriu care, ca să le asigure binele lor și unui cerc de apropiați, e dezlegat, în rest, la toate relele din lume.

Există însă È™i excepții. Lăsate speciei cu acest „žhormon” în exces.  Pentru care dreptatea și nediscriminarea semenilor înseamnă cauze de apărat mai importante decât propriile interese, chiar decât propria viață.  Martin Luther King, Nelson Mandela, Maica Tereza, ca să nu mai vorbesc de Iisus Hristos dat lumii printr-un alt fel de descendență, stau mărturie.

Pe lângă acești aleși însă, dăruiți cu har justițiarist dar prea puțini, din păcate, pentru mulțimea de nedreptăți ale lumii, societatea s-a văzut nevoită să-și creeze propriul corp tehnic de intervenție întru împărțirea dreptății pământești. Astfel au apărut meseriașii în ale legii, formați pe bandă, precum inginerii ori profesorii ori contabilii, fără vreo selecție de aptitudini ca la sportivi sau militari sau artiști. Niște oameni ca toți oamenii, cu bune și cu rele, ce și-au îndreptat pașii spre facultățile de drept nu din impulsuri vocaționale ci din calcule ori inerții. Fără vreo glandă a adevărului și corectitudinii ce nu-i lăsa să doarmă de strâmbele alcătuiri din jur și fără vreo lepădare reală de tentația păcatului la rostirea jurămintelor profesionale.

Doamna Kovesi ne este prezentată ca un dar al providenței, ca un bun de patrimoniu, ca o salvare mai mult decât națională, globală. Ce Cloșca cu Puii de Aur, ce Cumințenia Pământului? Ați auzit să fi sărit vreo putere străină în preamărirea ori apărarea lor? Pentru doamna Kovesi a sărit. Ambasada SUA la București doar că nu i-a turnat statuie. Doar că nu și-a pus-o cariatidă la noul sediu din Băneasa.

De atâtea osanale s-a răsturnat și ordinea în demnități. Președintele Johannis stă preaplecat și o cădelnițează de dimineața până seara, cu laude lăbărțate, pe când mult tămâiata doamnă îl strunește de sus în jos cu dosare pișcătoare, ca pe armăsar vizitiul de pe capră, cu biciul și zăbala.

Puterile statului, egale prin definiție, și-au găsit la noi un staroste paraconstituțional: DNA. Care a decimat legislativul, a paralizat executivul și, mai nou, se vrea canonizat, cu dispensă, încă din timpul vieții.

Nu vedem la doamna Kovesi nici vocatie pentru adevăr, nici har de a-mpărți dreptatea, nici echilibru de a sta, imparțială, între împricinați. Ba mai rău, le-a întors pe toate acestea de-a-ndoaselea.

În loc să fie echilibrată și calmă este pătimașă și amenințătoare (vezi cum a sărit să-l demaște pe Daniel Morar pentru că a ținut la sertar dosarele ANRP sau cum s-a stropșit la MRU  că-i apără pe corupții internaționali. După ce tăcuse complice atâția ani, brusc s-a inflamat atunci când a avut ceva de împărțit cu ei, când aceștia au călcat-o, într-un fel sau altul, pe interese).

În loc să fie corectă și cu atitudine deontologică este dictatorială și răzbunătoare (vezi cum i-a eliminat din sistem pe procurorii Iacobescu și Ciurea pentru că au îndrăznit să încerce a-și face meseria ca la carte și cum a blocat dosarele la care aceștia lucrau (Mircea Băsescu „“ Bercea și ALRO) deîndată ce urmele duceau către clanul Băsescu aflat sub protecția ei extraordinară).

Exemple ar fi multe de abuzuri și chiar de orori comise  de Laura Kovesi și instituția pe care o conduce în numele luptei anticorupție. Cine a vrut cu adevărat să afle adevărul și să descifreze personajul nu mai are nevoie de demonstrații suplimentare. Demonstrația supremă ne rănește vederea și auzul în fiecare zi: în lumea „ždreaptă” pe care doamna Kovesi o păstorește, Traian Băsescu zburdă liber și ne dă lecții de moralitate în vreme ce profesorul Mencinicopschi putrezește în pușcărie într-o formă de exterminare politică comparabilă ca ticăloșie a pretextului cu uciderea de către securitatea comunistă a lui Gheorghe Ursu.

„žCine se aseamănă se adună” funcționează perfect în cazul construcției băsesciene a instituțiilor de forță din România. Toți cei unși în funcții grele de acesta au fost aleși să fie din același aluat. Să nu se amăgească cineva că doamna Kovesi ar reprezenta excepția de la regula stabilită de Bica sau Horia Georgescu. Dacă ar fi fost așa, ar fi avut tot timpul din lume să o demonstreze până acum cu Blejnar, cu Blaga, cu Videanu și, mai ales, cu Traian Băsescu.

Pentru că, în materie de justiție românească contemporană, există o axiomă peste care nu se poate trece:
„žAsta nu este dreptate, cu Băsescu-n libertate!”

Și ar mai fi un mic amănunt de punctat pentru a umaniza, în sens invers evoluționist, pe această doamnă intrată poate fără să-și dea seama de pericole în atelierul cioplitorilor de idoli.

Oamenii sunt unici prin imperfecțiunile lor. Cei care încearcă să îi prezinte ca perfecți îi mutilează răpindu-le  un drept esențial: dreptul la apărare onestă.

Doamna Kovesi ar trebui să țină cu dinții de statutul său de ființă imperfectă. Pentru asta însă ar avea nevoie de mai multă luciditate și de mai puțină fascinație a puterii. Ar fi necesar să excludă din discursurile sale exprimările exagerate, de genul: „žnu mă tem de nimic, nu am încălcat niciodată legea, nu am făcut nimic de care să-mi fie rușine etc”. În primul rând că astfel de afirmații sunt, matematic, mincinoase. „ž100%” nu are materialitate. În al doilea rând că sunt mincinoase și faptic. Doar dacă nu te crezi fructul unicului moment de romantism al Demiurgului (un omagiu pentru Lucian Blaga), ceea ce ar muta discuția într-o rezervă de ospiciu.

Vedem în aceste zile la ce duce sindromul de idol fals: doamnei Kovesi îi este imposibil să se apere onest și credibil de acuze ce au început să răsufle, cel mai probabil, din descoperirile Black Cube. Domnia sa, fiind distribuită în rolul perfecțiunii pe Pământ, a personajului mesianic în fața căruie se prosternează și Ambasada SUA și Președintele Klaus Johannis și Revista 22 și Alina Mungiu Pippidi și România Liberă și Monica Macovei și o pletoră de alți isonari și propagandiști bine înșurubați în scenariu, nu poate recunoaște simplu că, într-adevăr, descoperirile făcute conțin anumite aspecte sensibile ce ar merita lămurite. În locul unui astfel de răspuns echilibrat, alege să trântească o minciună mare cât Casa Poporului, nădăjduind că lumea va uita și că robinetul dezvăluirilor, din care acum a țârâit doar o picătură, va fi strangulat la timp de „žinstalatorii” binomului.

Păi dacă doar dezvăluirea identității partenerului de viață al doamnei Kovesi a produs atâta vânzoleală și derută, la ce ne putem aștepta pentru episodul următor al telenovelei cu spioni de la Mossad?

Contele de Saint GermainEditorialeAlina Mungiu Pippidi,Ambasada SUA la Bucuresti,Apostolul Ioan,Bercea Mondial,Black Cube,cariatida,Closca cu Puii de Aur,Cumintenia Pamantului,Daniel Morar,Demiurgul,DNA,dosarul ALRO,Dumnezeu,Gheorghe Ursu,idol cioplit,Iisus Hristos,Klaus Johannis,Laura Kovesi,Maica Tereza,Martin Luther King,Mircea Basescu,Monica Macovei Lucian Blaga,Mossad,MRU,Nelson Mandela,procuroruil Ciurea,procurorul Iacobescu,revista 22,Romania LiberaCopilasilor, paziti-va de idoli. Amin. (1Ioan 5:21) Dumnezeu, dacă ar fi fost romantic, ar fi creat alți dumnezei. Fiind însă un clasic, a creat lumea! Lucian Blaga   Deosebirea dintre erou È™i idol e din categoria contrastelor esențiale. Este deosebirea între credință È™i impostură, între sacrificiu generos È™i înălțare egoistă. În lumea modernă, idoli...Blog politic si polemic