Scorul acestui articol
[Total: 0 voturi. Media: 0]

Domnul Mircea Vasilescu este Redactor Șef și editorialist la Dilema Veche. În această din urmă calitate a publicat, săptămâna trecută, un articol intitulat „Rezistenții prin cultură”. La acel articol am scris un comentariu le care l-am numit „Rezistența prin cultură a oprimatorilor”. Domnul Vasilescu nu numai că, de data asta, mi-a acceptat spre publicare comentariul dar mi-a și răspuns. A urmat un schimb de opinii pe care vi-l prezint în continuare.

Rezistenții prin cultură „“ de Mircea Vasilescu- http://www.dilemaveche.ro/sectiune/situatiunea/articol/rezisten-ii-cultura

Rezistența prin cultură a oprimatorilor „“ de Contele de Saint Germain „“ www.conteledesaintgermain.ro

În loc de răspuns

adăugat de Mircea Vasilescu la data de 17 Martie 2011 05:03:40

V-aș răspunde la întrebare dacă aș înțelege unde vedeți dvs. „orientarea revistei către unul dintre polii politici ai României actual”. Care pol? Vi se pare că Dilema e o revistă militantă, că „ține” cu puterea? Am publicat noi declarații de amor către Guvern? Și apoi, care „intelectuali de brend prezidențial”? (V-am citat; de fapt, e „brand”). Povestea cu „intelectualii lui Băsescu” e sucită pe toate fețele de ani întregi, deși este un fals subiect: e un fel de „legendă” perpetuată aiurea pentru că la un moment dat cîțiva intelectuali și-au manifestat încrederea în Traian Băsescu. Între timp, aceiași intelectuali și-au declarat dezamăgirea ori l-au criticat ferm. Mai are vreun sens să le ținem eticheta de „băsescieni” lipită pe orice gest al lor, oricît de neînsemnat? N-avem altceva de discutat, de dezbătut?

Cît despre „oprimare” și despre comparația cu vremurile lui Ceaușescu, să fim serioși: pe vremea lui Ceaușescu – nu știu dacă ați trăit-o – nu erau bloguri, ziarul „Scînteia” nu avea site, nici forum, iar cine îndrăznea să-l critice pe șeful statului o pățea rău de tot.

Altminteri, pot fi de acord cu dvs. într-o privință: cine vrea să reziste, azi, prin cultură, e liber să o facă. Mai ales că acum și ea, cultura, e liberă.

Între libertate și inevitabil

adăugat de Contele de Saint Germain la data de 17 Martie 2011 06:03:54

Evident că Dilema Veche ține cu puterea.
Voinescu, Ghinea, sunt portdrapele notorii de flamuri portocalii, să nu ne facem că nu sesizăm. Este o iluzie în care vă complaceți aceea că „intelectualii lui Băsescu” reprezintă un „fals subiect”. Sunteți, voit sau fără să vă dați seama, victima modului de gândire acantitativ, care convine acestor domni. Dacă unul a furat un ou, de foame, și altul a furat o colectivitate de pesionari, din oportunism politic, între aceștia domniile lor sar să pună semnul egal. Le convine. Dacă domnul Pleșu, la care țin sincer, scrie o tabletă în care ciupește cu tandră ironie manierele prezidențiale și apoi alte nouă tablete în care persiflează cu acid spirit demolator defectele de fabricație ale opoziției, dânșii încadrează asta în clasamente la meci nul. Ce să mai zici? Imparțialitate de o puritate diamantină. Aceeași rețetă de obiectivitate o aplică și domnul Cărtărescu, pentru care Traian Băsescu, în cele mai negative manifestări ale sale, nu depășește gavitatea de „bine intenționat rău înțeles”.
Sigur că n-ați publicat în clar „declarații de amor către guvern”. Intelectualii sunt rafinați. Sofisticați. Știu că o femeie generoasă dar celulitică nu trebuie asaltată cu complimente fizice. Ar exista riscul să nu fie chiar atât de proastă încât să le creadă. În schimb, orice transcedere a discuției spre calități spirituale, orice ironie adresată rivalei, va fi bine primită.
Asta face, predominant statistic, Dilema Veche.
În încheiere două vorbe despre oprimare și despre faptul că „pe vremea lui Ceaușescu nu erau bloguri, ziarul „Scînteia” nu avea site, nici forum, iar cine îndrăznea să-l critice pe șeful statului o pățea rău de tot”.
Aici consonati (așa sunt eu, mai fonetic, vă rog să nu mă criticați pentru că nu am scris „consunați”) perfect cu Andrei Pleșu în articolul său în care încerca să ne demonstreze că Traian Băsescu nu e dictator.
Așa cum fișa postului de dictator trebuie adaptată timpurilor, și aceea de oprimat / oprimator a suferit modificări. Faptul că putem scrie pe forumuri și nu suntem arestați a doua zi ține de inevitabil și nu de libertate. Fiți sigur că, dacă ar putea, regimul Băsescu ar închide mâine nu numai televiziunile de știri dar și aceste forumuri în care „se abuzează de libertate”.
Vă dau și eu dreptate în ceva: da, cultura e liberă! Din păcate, însă, cei care pot valorifica major această cucerire au ales să o facă în folos propriu și nu în folos public.

Dacă pentru dvs. e „evident”,

adăugat de Mircea Vasilescu la data de 17 Martie 2011 11:03:00

Dacă pentru dvs. e „evident”, respect asta. Dar atunci, scuzați-mă, de ce mai frecventați această revistă „vîndută puterii”? La finețurile dvs., ar trebui să nu vă mai pierdeți vremea încărcîndu-ne serverele cu lungi comentarii… Sîntem doar niște bieți oportuniști băsescieni, nu? Și atunci?… De ce vă place atît de mult să ne comentați articolele (așa „vîndute” cum sînt)?
Și totuși… Sînteți primit. În dictatura lui Băsescu, într-o revistă băsesciană, puteți să vă „puneți contra”. Este că e mișto „dictatura” asta?

Dictatura s-a adaptat, prezintă simptome noi

adăugat de Contele de Saint Germain la data de 18 Martie 2011 10:03:50

Mă întrebați de ce frecventez DilemaVeche? E un fel de a-mi arăta ușa, gest a cărui eleganță îi las pe alții să o aprecieze. Eu vă răspund direct la întrebare, pentru că răspunsul acesta chiar mi se pare important: DilemaVeche, prin politica sa editorială, nu informează ci influențează oameni. Acești oameni votează, influențându-mi viața. Astfel, Dilema Veche îmi influențează viața. Consider așadar că acționez în legitimă apărare atunci când încerc să nuanțez și uneori chiar să combat teorii și puncte de vedere propuse aici, care mi se par nu îndeajuns de consistente sau pe care le suspectez de tendențiozitate. Nu impun, nu violentez, nu folosesc arme interzise. Doar contrapun logica și argumentele mele, logicii și argumentelor autorului. Cititorul decide.
Nu vă împărtășesc deloc trufia de a crede că îmi faceți o concesie publicându-mi comentariile. Sigur, aveți opțiunea de a mi le respinge (ceea ce ați și făcut de mai multe ori și nu din motive de limbaj neadecvat). Acceptându-le, puteți părea, la o privire superficială, generos și „mișto”. De fapt nu este vorba decât de conformism. Nu ați inventat dumneavoastră forumurile și știți foarte bine că ele au apărut ca un hibrid între necesități redacționale (adaptarea la cerințele specifice formatului electronic) și necesități de marketing. Știți foarte bine, de asemenea, că un material pe care îl refuzați se poate întoarce împotriva imaginii și principiilor de transparență și non „“ cenzură care țin de brandul (!) Dilema Veche, deoarece acel material va găsi alte platforme care să-l găzduiască și să-i disemineze mesajul.
Regret că vă ncarc serverele cu lungile mele „finețuri”. Este suficient un clic și le-ați eliberat pentru elogii.
Vreau să aflați însă că nu vă comentez articolele pentru că îmi „place așa de mult” să fac asta ci pentru că simt de datoria mea să reacționez la anumite tendințe ale unor formatori de opinie. Scriu aceste luări de poziție așa cum m-aș adresa Oficiului Pentru Protecția Consumatorului dacă aș constata că, în loc de ce era anunțat pe etichetă și-am plătit, „produs natural, fără e-uri”, am primit un înlocuitor sintetic.
Cred că ați câștiga mult în obiectivitate dacă v-ați putea sustrage paradigmei de dictatură ante „“ internet cu care operați. Da, când nu exista internetul, libertatea de exprimare era una dintre principalele ținte ale reprimării. Acum, spre disperarea noilor dictatori, lucrul acesta e din ce în ce mai greu de făcut. Nu a reușit nici Mubarak, nu reușește nici Gaddafi, cum ar putea reuși Traian Băsescu în plină Uniune Europeană? Așa că, vă rog, nu mai diagnosticați dictatura după lipsa libertății de exprimare. E perimat. Boala s-a adaptat, există simptome noi, cum ar fi monopolizarea tuturor pârghiilor de putere prin poliție politică și șantaj sau intervenția brutală și neconstituțională în viața internă și alegerile unui partid.
Cât despre ironia că „așteptați să fiți arestat”, asta aș putea s-o spun eu (mai în glumă mai în serios). Unde ați mai văzut dumneavoastră ca un dictator să-și aresteze propriii susținători?

Contele de Saint GermainMusafiri pe blogDilema Veche,intelectualii lui Basescu,Mircea Vasilescu,rezistenta prin culturaDomnul Mircea Vasilescu este Redactor Șef și editorialist la Dilema Veche. În această din urmă calitate a publicat, săptămâna trecută, un articol intitulat 'Rezistenții prin cultură'. La acel articol am scris un comentariu le care l-am numit 'Rezistența prin cultură a oprimatorilor'. Domnul Vasilescu nu numai că, de data...Blog politic si polemic