Scorul acestui articol
[Total: 0 voturi. Media: 0]
Domnul Mircea Vasilescu este Redactor Şef şi editorialist la Dilema Veche. În această din urmă calitate a publicat, săptămâna trecută, un articol intitulat “Rezistenţii prin cultură”. La acel articol am scris un comentariu le care l-am numit “Rezistenţa prin cultură a oprimatorilor”. Domnul Vasilescu nu numai că, de data asta, mi-a acceptat spre publicare comentariul dar mi-a şi răspuns. A urmat un schimb de opinii pe care vi-l prezint în continuare.

Rezistenţii prin cultură – de Mircea Vasilescu- http://www.dilemaveche.ro/sectiune/situatiunea/articol/rezisten-ii-cultura

Rezistenţa prin cultură a oprimatorilor – de Contele de Saint Germain – www.conteledesaintgermain.ro

În loc de răspuns

adăugat de Mircea Vasilescu la data de 17 Martie 2011 05:03:40

V-aş răspunde la întrebare dacă aş înţelege unde vedeţi dvs. “orientarea revistei către unul dintre polii politici ai României actual”. Care pol? Vi se pare că Dilema e o revistă militantă, că “ţine” cu puterea? Am publicat noi declaraţii de amor către Guvern? Şi apoi, care “intelectuali de brend prezidenţial”? (V-am citat; de fapt, e “brand”). Povestea cu “intelectualii lui Băsescu” e sucită pe toate feţele de ani întregi, deşi este un fals subiect: e un fel de “legendă” perpetuată aiurea pentru că la un moment dat cîţiva intelectuali şi-au manifestat încrederea în Traian Băsescu. Între timp, aceiaşi intelectuali şi-au declarat dezamăgirea ori l-au criticat ferm. Mai are vreun sens să le ţinem eticheta de “băsescieni” lipită pe orice gest al lor, oricît de neînsemnat? N-avem altceva de discutat, de dezbătut?

Cît despre “oprimare” şi despre comparaţia cu vremurile lui Ceauşescu, să fim serioşi: pe vremea lui Ceauşescu – nu ştiu dacă aţi trăit-o – nu erau bloguri, ziarul “Scînteia” nu avea site, nici forum, iar cine îndrăznea să-l critice pe şeful statului o păţea rău de tot.

Altminteri, pot fi de acord cu dvs. într-o privinţă: cine vrea să reziste, azi, prin cultură, e liber să o facă. Mai ales că acum şi ea, cultura, e liberă.

Între libertate şi inevitabil

adăugat de Contele de Saint Germain la data de 17 Martie 2011 06:03:54

Evident că Dilema Veche ţine cu puterea.
Voinescu, Ghinea, sunt portdrapele notorii de flamuri portocalii, să nu ne facem că nu sesizăm. Este o iluzie în care vă complaceţi aceea că “intelectualii lui Băsescu” reprezintă un “fals subiect”. Sunteţi, voit sau fără să vă daţi seama, victima modului de gândire acantitativ, care convine acestor domni. Dacă unul a furat un ou, de foame, şi altul a furat o colectivitate de pesionari, din oportunism politic, între aceştia domniile lor sar să pună semnul egal. Le convine. Dacă domnul Pleşu, la care ţin sincer, scrie o tabletă în care ciupeşte cu tandră ironie manierele prezidenţiale şi apoi alte nouă tablete în care persiflează cu acid spirit demolator defectele de fabricaţie ale opoziţiei, dânşii încadrează asta în clasamente la meci nul. Ce să mai zici? Imparţialitate de o puritate diamantină. Aceeaşi reţetă de obiectivitate o aplică şi domnul Cărtărescu, pentru care Traian Băsescu, în cele mai negative manifestări ale sale, nu depăşeşte gavitatea de “bine intenţionat rău înţeles”.
Sigur că n-aţi publicat în clar “declaraţii de amor către guvern”. Intelectualii sunt rafinaţi. Sofisticaţi. Ştiu că o femeie generoasă dar celulitică nu trebuie asaltată cu complimente fizice. Ar exista riscul să nu fie chiar atât de proastă încât să le creadă. În schimb, orice transcedere a discuţiei spre calităţi spirituale, orice ironie adresată rivalei, va fi bine primită.
Asta face, predominant statistic, Dilema Veche.
În încheiere două vorbe despre oprimare şi despre faptul că “pe vremea lui Ceauşescu nu erau bloguri, ziarul “Scînteia” nu avea site, nici forum, iar cine îndrăznea să-l critice pe şeful statului o păţea rău de tot”.
Aici consonati (aşa sunt eu, mai fonetic, vă rog să nu mă criticaţi pentru că nu am scris “consunaţi”) perfect cu Andrei Pleşu în articolul său în care încerca să ne demonstreze că Traian Băsescu nu e dictator.
Aşa cum fişa postului de dictator trebuie adaptată timpurilor, şi aceea de oprimat / oprimator a suferit modificări. Faptul că putem scrie pe forumuri şi nu suntem arestaţi a doua zi ţine de inevitabil şi nu de libertate. Fiţi sigur că, dacă ar putea, regimul Băsescu ar închide mâine nu numai televiziunile de ştiri dar şi aceste forumuri în care “se abuzează de libertate”.
Vă dau şi eu dreptate în ceva: da, cultura e liberă! Din păcate, însă, cei care pot valorifica major această cucerire au ales să o facă în folos propriu şi nu în folos public.

Dacă pentru dvs. e “evident”,

adăugat de Mircea Vasilescu la data de 17 Martie 2011 11:03:00

Dacă pentru dvs. e “evident”, respect asta. Dar atunci, scuzaţi-mă, de ce mai frecventaţi această revistă “vîndută puterii”? La fineţurile dvs., ar trebui să nu vă mai pierdeţi vremea încărcîndu-ne serverele cu lungi comentarii… Sîntem doar nişte bieţi oportunişti băsescieni, nu? Şi atunci?… De ce vă place atît de mult să ne comentaţi articolele (aşa “vîndute” cum sînt)?
Şi totuşi… Sînteţi primit. În dictatura lui Băsescu, într-o revistă băsesciană, puteţi să vă “puneţi contra”. Este că e mişto “dictatura” asta?

Dictatura s-a adaptat, prezintă simptome noi

adăugat de Contele de Saint Germain la data de 18 Martie 2011 10:03:50

Mă întrebaţi de ce frecventez DilemaVeche? E un fel de a-mi arăta uşa, gest a cărui eleganţă îi las pe alţii să o aprecieze. Eu vă răspund direct la întrebare, pentru că răspunsul acesta chiar mi se pare important: DilemaVeche, prin politica sa editorială, nu informează ci influenţează oameni. Aceşti oameni votează, influenţându-mi viaţa. Astfel, Dilema Veche îmi influenţează viaţa. Consider aşadar că acţionez în legitimă apărare atunci când încerc să nuanţez şi uneori chiar să combat teorii şi puncte de vedere propuse aici, care mi se par nu îndeajuns de consistente sau pe care le suspectez de tendenţiozitate. Nu impun, nu violentez, nu folosesc arme interzise. Doar contrapun logica şi argumentele mele, logicii şi argumentelor autorului. Cititorul decide.
Nu vă împărtăşesc deloc trufia de a crede că îmi faceţi o concesie publicându-mi comentariile. Sigur, aveţi opţiunea de a mi le respinge (ceea ce aţi şi făcut de mai multe ori şi nu din motive de limbaj neadecvat). Acceptându-le, puteţi părea, la o privire superficială, generos şi “mişto”. De fapt nu este vorba decât de conformism. Nu aţi inventat dumneavoastră forumurile şi ştiţi foarte bine că ele au apărut ca un hibrid între necesităţi redacţionale (adaptarea la cerinţele specifice formatului electronic) şi necesităţi de marketing. Ştiţi foarte bine, de asemenea, că un material pe care îl refuzaţi se poate întoarce împotriva imaginii şi principiilor de transparenţă şi non – cenzură care ţin de brandul (!) Dilema Veche, deoarece acel material va găsi alte platforme care să-l găzduiască şi să-i disemineze mesajul.
Regret că vă ncarc serverele cu lungile mele “fineţuri”. Este suficient un clic şi le-aţi eliberat pentru elogii.
Vreau să aflaţi însă că nu vă comentez articolele pentru că îmi “place aşa de mult” să fac asta ci pentru că simt de datoria mea să reacţionez la anumite tendinţe ale unor formatori de opinie. Scriu aceste luări de poziţie aşa cum m-aş adresa Oficiului Pentru Protecţia Consumatorului dacă aş constata că, în loc de ce era anunţat pe etichetă şi-am plătit, “produs natural, fără e-uri”, am primit un înlocuitor sintetic.
Cred că aţi câştiga mult în obiectivitate dacă v-aţi putea sustrage paradigmei de dictatură ante – internet cu care operaţi. Da, când nu exista internetul, libertatea de exprimare era una dintre principalele ţinte ale reprimării. Acum, spre disperarea noilor dictatori, lucrul acesta e din ce în ce mai greu de făcut. Nu a reuşit nici Mubarak, nu reuşeşte nici Gaddafi, cum ar putea reuşi Traian Băsescu în plină Uniune Europeană? Aşa că, vă rog, nu mai diagnosticaţi dictatura după lipsa libertăţii de exprimare. E perimat. Boala s-a adaptat, există simptome noi, cum ar fi monopolizarea tuturor pârghiilor de putere prin poliţie politică şi şantaj sau intervenţia brutală şi neconstituţională în viaţa internă şi alegerile unui partid.
Cât despre ironia că “aşteptaţi să fiţi arestat”, asta aş putea s-o spun eu (mai în glumă mai în serios). Unde aţi mai văzut dumneavoastră ca un dictator să-şi aresteze propriii susţinători?

Contele de Saint GermainMusafiri pe blogDilema Veche,intelectualii lui Basescu,Mircea Vasilescu,rezistenta prin culturaDomnul Mircea Vasilescu este Redactor Şef şi editorialist la Dilema Veche. În această din urmă calitate a publicat, săptămâna trecută, un articol intitulat “Rezistenţii prin cultură”. La acel articol am scris un comentariu le care l-am numit “Rezistenţa prin cultură a oprimatorilor”. Domnul Vasilescu nu numai că, de data...Blog politic si polemic