Scorul acestui articol
[Total: 198 voturi. Media: 4.7]
 

Nu scriu la comandă, scriu la impuls.

Nu scriu contra – cost, dimpotrivă! Tot pe mine mă costă: timp, nervi, dileme, contrarietăți.

Există și satisfacții. Confirmări de raționamente, preluări ale articolelor în ziare de audiență națională, aprecieri privind stilul din partea unor scriitori pe care îi respect, cuvinte frumoase din partea multora dintre puținii cititori ai acestui blog, rătăcirea la răstimpuri, printre acești cititori, a unor persoane notorii ale vieții noastre sociale și politice despre care n-aș fi îndrăznit să cred că ar putea fi interesate de părerile mele.

Cât despre înjurături, ori săgeți veninoase mai sofisticat ambalate, acestea au reușit să îmi descopere existența în sinele meu a unor zone de care nu contenesc nici acum să mă minunez. Am uneori sentimente de explorator care se așteaptă să întâlnească vulcani și dă peste pacea naturii de un calm nefiresc la extravaganțele umane. Ori, dimpotrivă, căruia GPS-ul îi indică trasee accesibile și se trezește de-odată în plină junglă nedefrișată.

Ieri s-a întâmplat un fapt ciudat care m-a împins să scriu aceste rânduri. La mai puțin de o oră de la postarea pe blog a ultimului articol, intitulat „Enigmaticul domn Sebastian Ghiță”, am descoperit că respectivul articol a fost preluat de Cotidianul. Desigur că m-am bucurat, dar m-a mirat întrucâtva viteza preluării. Cotidianul mă mai publica din când în când, dar de regulă treceau 2-3 zile de la postarea articolului pe blog până la apariția sa în ziar. De data asta… ultra-rapid.

Bine, mi-am zis. E de apreciat, nu de ridicat din sprâncene. O surpriză plăcută. Să o salutăm. Nu mică mi-a fost însă nedumerirea când, spre seară, intenționând să citesc comentariile din ziar ale cititorilor, am constatat că articolul dispăruse. După mai puțin de 6 ore de la publicare. În fine, se mai întâmplă. Dacă redacția apreciază că un material nu prezintă interes pentru cititori, îl retrogradează spre josul paginii până când acesta iese din formatul afișat. Dacă însă ții morțiș să-l găsești, n-ai decât să-l cauți în arhivă. Acolo sigur rămâne.

Ceea ce am și încercat să fac. Fără succes însă. Articolul meu fusese șters și din arhivă. Să nu lase nicio urmă!

„Aoleu”! – m-am impacientat. Să fi scris eu acolo ceva într-atât de grav încât să trebuiască să se recurgă la un gest extrem?

Relația mea cu presa mare este una cât se poate de discretă și condescendentă. Știu cât de greu este să faci un cotidian și de aceea îi respect pe cei care se înhamă, cu onestitate și bune intenții, la un așa efort. Nu se compară ce fac dânșii (un ziar) cu ce fac eu (un blog). Tocmai de aceea m-am simțit extrem de flatat când conducători ai unora dintre respectivele publicații mi-au propus, în timp, diverse forme de colaborare.

Până acum am declinat. Nu din aroganță, nu din incompatibilitate cu profilul publicațiilor respective ci pentru simplul motiv că orice angajament de felul acesta m-ar împovăra. Și, mai devreme sau mai târziu, m-ar scoate din regula scrisului „la impuls” la care țin atât de mult.

În schimb le-am dat tuturor celor care apreciază textele mele acordul de a le publica, fără condiționalități, în ziarele lor.

Nu știu dacă m-am făcut suficient de bine înțeles când mi-am exprimat nedumerirea că un articol care a fost publicat câteva ore într-un ziar central a fost ulterior șters nu numai de pe pagina electronică dar și din arhiva publicației. Poate este o practică uzuală și nu știu eu.

M-ar putea lămuri cineva?

http://www.conteledesaintgermain.ro/wp-content/uploads/2019/03/cotidianul-500x300.jpghttp://www.conteledesaintgermain.ro/wp-content/uploads/2019/03/cotidianul-150x150.jpgContele de Saint GermainEditorialearhiva ziarului,colaborare cu ziare,Cotidianul,Enigmaticul domn Sebastian Ghita,Revista presei  Nu scriu la comandă, scriu la impuls. Nu scriu contra - cost, dimpotrivă! Tot pe mine mă costă: timp, nervi, dileme, contrarietăți. Există și satisfacții. Confirmări de raționamente, preluări ale articolelor în ziare de audiență națională, aprecieri privind stilul din partea unor scriitori pe care îi respect, cuvinte frumoase din partea...Blog politic si polemic