Scorul acestui articol
[Total: 0 voturi. Media: 0]

Aseară, Mihai Răzvan Ungureanu a acordat un interviu lui Emil Hurezeanu.

Din capul locului am sesizat două asemănări între acest interviu şi cel acordat de MRU lui Mihai Gâdea, cu ceva timp în urmă.

Prima asemănare: şi acum, ca şi atunci, MRU a primit încă de la debutul discuţiei un bonus involuntar din partea amfitrionului, o eroare a acestuia, evident neintenţionată, pe care domnia sa să o taxeze rece şi profesoral. Altfel spus, un ascendent moral pentru ce avea să urmeze. Atunci, la Gâdea,  a fost mult mediatizata poveste cu “salutar”. Acum, comentând privatizările recente, EH s-a referit la Termoelectrica. “Termoelectrica”? – l-a îngânat, în tonalitate interogativă, MRU, privindu-l fix în ochi, ca un judecător gata să ordone grefierei consemnarea. A urmat o secundă de zăpăceală a domnului Hurezeanu după care, probabil ajutat prin cască, s-a repliat: “Am vrut să spun “Transelectrica”, mă scuzaţi!”. Să fi fost efectul magnetismului psihotronic al lui Aliodor Manolea?

A doua asemănare: şi acum, ca şi atunci, după nici zece minute de vorbire MRU-istică, gândurile au început să-mi fugă, fără voia mea, spre tot felul de alte subiecte. Discursul primului ministru nu avea nici conţinutul şi nici forţa stilistică necesare pentru a mă ţine acolo, atent, receptiv, pe fază. Ca s-o spun pe şleau, mă plictisea al naibii de tare, cu acelaşi randament soporific ca şi discursurile predecesorului său Boc. Motiv pentru care, imediat ce a început Barcelona – Milan, am comutat pe Messi, de unde m-am întors doar în pauza meciului pentru a prinde ceva din finalul interviului.

Cu lacunele de informare astfel recunoscute, voi comenta doar un aspect pentru care, cred, am suficiente elemente de sprijin chiar şi în scurta parte pe care am urmărit-o. Este vorba de accentul cu totul special pe care MRU l-a pus pe buna sa credinţă, pe prioritatea pe care şi-a fixat-o de a avea o guvernanţă performantă pentru România. Am auzit de cel puţin trei ori adus în discuţie binomul ”benefica austeritate a guvernării Boc”  potenţată, în prezent, de “incontestabila creştere de credibilitate a guvernării Ungureanu”. MRU a insistat disproporţionat de mult pe faptul că privatizările recente s-au făcut “fără comisioane”, lăsându-ne pe noi să deducem că,  pe tot mandatul său de director SIE, a îngăduit prin pasivitate ca şpăgile grase dirijate spre demnitarii statului de către investitorii străini să fie principalul şi nelipsitul motor al privatizărilor de primă pagină.  Sau am înţeles greşit şi, de fapt, domnia sa ne transmitea că îşi făcuse datoria informând pe cine trebuia, doar că aceia pe care îi informa tolerau, dacă nu chiar încurajau, aceste practici.

A reacţionat cu o vehemenţă ce a surprins neplăcut (pentru un pretins gentlemen, ca el) la acuzaţiile de obedienţă şi de urmărire a altor interese decât înteresul naţional pe care i le-a adus Victor Ponta. Atitudinea sa a părut a fi a unui self – made man infatuat, cu aere de vedetă, care nu are a datora nimănui nimic din ce-a realizat şi face tuturor o concesie prin simplul fapt că există; de parcă diplomele universitare şi statutul său de intelectual l-ar fi propulsat în vârful politicii româneşti şi nu Traian Băsescu, ale cărui criterii de a-şi selecta şi promova oamenii sunt binecunoscute şi atât de sugestiv descrise prin exemple  pornind de la Udrea şi Boc şi ajungând  la Oprea, Igaş şi Anastase.

De fapt, chiar din acest motiv, CRITERIILE DE PROMOVARE ALE LUI TRAIAN BĂSESCU, unul ca mine, de exemplu, îşi pune un mare semn de întrebare privind onestitatea şi bunele intenţii pentru ţară ale domnului Ungureanu.  Este ca si cum o matroană de stabiliment ar plasa în fruntea catalogului cu fetele sale deocheate poza unei domnişoare ingenue – şefa poliţiei de moravuri, declarând: “de-acum încolo idealul nostru este ca ELE să ajungă ca EA”!

Marea problemă de credibilitate a lui MRU nu o constituie actele lui de guvernanţă ci faptul că este considerat “omul lui Băsescu”, faptul că a fost surprins în compania, dubioasa, a puterii portocalii. Degeaba se înfoaie ca un curcan când cineva fluieră după el ca după o damă cu apucături îndoielnice. Degeaba clamează “judecaţi-mă după faptele mele de prim – ministru, nu după ideile voastre preconcepute”. Şi trădarea faţă de Tăriceanu, în favoarea lui Băsescu, şi acceptarea de a deveni prim – ministru propus de un om detestat de 90% din populaţia ţării, tot faptele lui sunt. Şi după ele avem dreptul să îl judecăm.

Până la urmă disputa pe această temă a domnului Mihai Răzvan Ungureanu nu este cu Ponta sau cu Antonescu sau alţii ca mine, ci cu înţelepciunea populară”:

“Spune-mi cu cine te-aduni, ca să-ţi spun cine eşti”.

Ce facem cu proverbul ăsta care, peste toate, mai e şi pur românesc? Ce ne recomandă eruditul domn Ungureanu? Să-l retrogradăm la “perimate” ori să-l citim la pachet cu “Fă-te frate cu dracu’ până treci puntea”?

 

Contele de Saint GermainEditorialeAnastase,Antonescu,Barcelona - Milan,Basescu,Boc,Emil Hurezeanu,Igas,Messi,Mihai Gadea,Mihai Razvan Ungureanu,Oprea,Ponta,SIEAseară, Mihai Răzvan Ungureanu a acordat un interviu lui Emil Hurezeanu. Din capul locului am sesizat două asemănări între acest interviu şi cel acordat de MRU lui Mihai Gâdea, cu ceva timp în urmă. Prima asemănare: şi acum, ca şi atunci, MRU a primit încă de la debutul discuţiei un bonus...Blog politic si polemic