Scorul acestui articol
[Total: 0 voturi. Media: 0]

Mă bucur că „Între asumare și disimulare” a stârnit atâtea reacții. Ca la comanda „soldatul Bulă un pas înainte”, nu unul singur din formație (cum m-aș fi așteptat) ci mai mulți, o întreagă linie de front, transformând prenumele în nume de familie, au reacționat.

Semn că diagnosticul cu disimularea nu doar li s-a potrivit dar i-a și curentat pe la deghizamente prin rostirea sa în public. Ce să-i faci, d-ale reflexologiei. Aud Traian, le tresaltă inima ; aud Crin, le crește adrenalina, îsi aud propriul nume, pledează „nevinovat”.

Dăruirea de la natură a președintelui Băsescu cu atâtea calități, de necontestat pentru lumea intoarsă în care trăim, a născut un nou comportament printre adulatori, de tipul: da, dar…

Minte TB de îngheață apele? Da, dar… CA e locvace.

A compromis TB relațiile României cu Franța și Germania? Da, dar… CA s-a aliat cu Felix.

Își depășește TB repetat și din interese personale și de partid atribuțiile stabilite constituțional, înlocuind rolul de arbitru cu cel de jucător? Da, dar… CA e leneș.

Este TB un președinte nefast pentru România? Da, dar…

„Vreti schimbare? Ok si eu vreau, dar aduceti omul potrivit, care sa reprezinte schimbarea””¦

Această din urmă replică (aparținând cuiva care vrea să pară altcineva) este chintezența ipocriziei pro-băsiste din această primăvară de avarie. În traducere liberă ar suna cam așa: știu că drogurile distrug sănătatea! Vreți să ne lăsăm de droguri? OK, și eu vreau, dar invențati ceva în schimb, nu acele medicamente grețoase. Inventați un drog revoluționar, care să fie și pe gustul meu și să nu facă nici rău…

Faceți adică imposibilul! Iar până reușiți, eu vă doresc succes; mai vorbim peste câțiva ani, să vedem ce progrese ați făcut. Până atunci, offff,  n-avem încotro, trebuie să mergem mai departe tot așa. Că doar n-o să ne împingem de bună voie în sevraj, ca să ne facă Porumbacu binele cu forța. Viața e atât de scurtă…

Cine mimează a nu înțelege că apariția unui nou candidat, „providențialul disimulaților”, este, în condiții normale, imposibilă până la primele alegeri prezidențiale, nu beneficiază din partea mea de prezumția de naivitate. A striga azi, în gura mare „și eu vreau schimbarea dar aduceți omul potrivit” este echivalent cu „până-n 2015 tot Băsescu-i omul meu”.

Meciul a fost deja anunțat, afișele tipărite: între Băsescu și Antonescu. Orice tentativă de a adăuga în acest moment în discuție interpuși fără notorietate politică pare a fi pură diversiune.

Și apoi, chiar presupunând că s-ar scoate din joben „personajul aureolat”. Ce credeți c-ar face aparatul de propagandă al puterii: judecăți obiective de valoare și recunoașteri reverențioase sau scotoceli de urgență prin dosare? Amintiți-vă cum s-a reacționat la propunerea „Johannis premier”?

Pentru ei nici Isus nu ar fi imaculat dacă s-ar contrapune Băsescului.

Contele de Saint GermainEditorialeBasescu,Crin Antonescu,Isus,Johannis premier,omul providentialMă bucur că 'Între asumare și disimulare' a stârnit atâtea reacții. Ca la comanda 'soldatul Bulă un pas înainte', nu unul singur din formație (cum m-aș fi așteptat) ci mai mulți, o întreagă linie de front, transformând prenumele în nume de familie, au reacționat. Semn că diagnosticul cu disimularea nu...Blog politic si polemic