Scorul acestui articol
[Total: 0 voturi. Media: 0]
Oamenii ăștia nu pot fi luați în serios. Toată educația lor este axată pe minciună, pe inducerea în eroare a semenilor. Pentru ei onestitatea este un păcat, buna credință o infirmitate, respectarea cuvântului dat o slăbiciune. Meritele li se judecă după câte victime fac cu eternele lor disimulări, după câți proști prind în plasa falselor bune intenții.
Deși viața m-a obligat să repet în multe rânduri aceste adevăruri despre caracterul infect al securiștilor comunistoizi, tot mai cad uneori in păcatul credulității. Cel mai recent m-a dus de nas Silvian Ionescu.
Izbucnirea lui împotriva lui Băsescu, pe cât de surprinzătoare pe atât de neconvențională prin violență, m-a făcut pentru o clipă să cred că s-ar putea să ascundă o răzvrătire autentică, un efect de „prea de tot”! Cât ai fi de securist, mi-am zis, cât de groase ar fi lanțurile ticăloșiei care te imobilizează în complicitate și omertă, tot mai trebuie să ai pe undeva un nerv care să te curenteze, o sinapsă care să funcționeze și să-ți reprezinte eul sub zmoala îndobitocirii cazone. Au și ăștia, totuși, o minimă mândrie, o minimă demnitate, un minim respect de sine – îmi ziceam.
Am greșit! Silvian Ionescu ne dovedește, prin așternerea unei tăceri sepulcrale peste farsa gălăgioasă a așa zisei sale rebeliuni, că nu este altceva decât ce-a învățat toată viața lui să fie: un docil instrument de manipulare, care nu-și mai aparține nici măcar cât să se poată legitima, dacă a fost prins băut la volan, cu propria lui Carte de Identitate.
Da! Există astfel de umanoizi goliți de identitate. Nu mai au nimic al lor. S-au concesionat pe de-a-ntregul. În schimbul iluziei că ar fi patrioți, că ar sluji țara. O țară ce, chipurile, are nevoie de ei.
Câtă ipocrizie!
Azi să anunți, cu clăbuci de indignare:
„O sa vada GOLANE,o lume intreaga cine e GOLAN dintre noi doi!
Cu intarziere, pentru ca eu sunt corect pana in maduva oaselor fata de tara armata si romani!
Tu trebuie sa raspunzi!”.

Iar mâine, poimâine și răspoimâine: mucles! Căluș în gură, dopuri în urechi, vată în nas, formol în vene. Mucles – i-au zis, și elefantul de tinichea s-a transformat brusc în șoricel, s-a coclit, s-a furișat în ascunzătoarea lui meschina, s-a dedat amneziei.
Mare decepție, Silviane, cu patriotismul tău de bâlci, cu gura ta mare de mahalagiu bolnav de nervi. Tupeu și fanfaronadă de securist cât cuprinde, apoi, la primul ordin șuierat prin strungăreață, „pe loc, repaus”.
Ai fi putut, într-adevăr, măcar acum, în ceasul al 12-lea, să fii de folos poporului tău, să-l scapi de un blestem cu nume propriu. Ne-ai amăgit, făcând jocuri doar de șleahta ta știute și, cu satisfacția încă unei țepe date, te-ai retras să mai hibernezi puțin, până la următorul ordin pe unitate, până la următoarea diversiune „patriotică”.
Rămâne cum am stabilit, obiectule: alcătuiri ca tine nu pot fi și nu trebuie să fie luate în serios.

Contele de Saint GermainEditorialeCarte de Identitate,comunisti,fanfaronada,golan,indobitocire cazona,mahalagiu bolnav de nervi,patriotism,pe loc repaos,securisti,Silvian Ionescu,sinapse,umanoidOamenii ăștia nu pot fi luați în serios. Toată educația lor este axată pe minciună, pe inducerea în eroare a semenilor. Pentru ei onestitatea este un păcat, buna credință o infirmitate, respectarea cuvântului dat o slăbiciune. Meritele li se judecă după câte victime fac cu eternele lor disimulări, după...Blog politic si polemic