Scorul acestui articol
[Total: 0 voturi. Media: 0]

Scris în 29 sep. 2010

Andrei Pleşu apare azi în presa scrisă printr-un articol în Adevărul şi printr-un interviu în Ev. Z.  Prima parte a comentariului meu se referă la articolul din Adevărul.

Andrei Pleşu este un prea abil  jongleur stilistic, un trăitor din cuvinte prea hârşit în obţinerea de efecte subtile din punctuaţie sau topică, pentru a putea fi bănuit de lipsă de intenţie atunci când, în articolul de azi, face următoarea înşiruire după cum urmează şi nu altfel: “„Javră ordinară”, „bătrîn marinar hoţ”, „cancer”, „porc ordinar”, „derbedeu”, „guzgan”, „maimuţă”, „linge preşuri”, „ţigancă împuţită”, „găozar””.

Dânsul nu exemplifică diacronic, în ordinea istorică a apariţiei celebrelor formulări, ci exact pe dos, pervertind în mod suspect cauzalitatea. Altfel spus, prin ordinea propusă pare a încerca să golească de semnificaţii realitatea (importantă pentru orice construcţie obiectivă) că întâi a fost vocea ultramediatizată a unui mereu acelaşi om, a preşedintelui nostru războinic şi gureş, care a rostit, progresiv, “găozar”, “ţigancă împuţită”, “linge preşuri”, “maimuţă” şi abia apoi au urmat, ca replici, celelalte “figuri de stil”.

De ce oare procedează Andrei Pleşu astfel? De ce, trei rânduri mai jos, perseverează în relativizare, insistând pe aceeaşi linie de răsturnare a sensurilor  născute din fapte, reluând procedeul de schimbare a ordinii fireşti  a lucrurilor?

Iată:

“Liberali, socialişti, democraţi, miniştri, parlamentari, poliţişti, moderatori de televiziune, preşedintele însuşi şi-au ieşit din fire.”

Preşedintele apare la coada listei, în proximitatea zonei de anonimizare a lui etc., în condiţiile în care, este de notorietate, atunci când vorbim de “ieşit din fire”, domnia sa este de departe campionul la ţâfne, primul săritor la beregată. Formularea pentru care a optat domnul Pleşu induce ideea că preşedintele, atunci când răbufneşte buruienos (şi asta rareori, nu ca ceilalţi din capul listei), reacţionează, deci e, întrucâtva, scuzabil.

Răspunsul la întrebarea “De ce, oare, procedează Andrei Pleşu astfel?” poate găsi un punct de sprijin şi în interviul pe care dl. Pleşu îl dă Ev. Z. 

Tonul acestui interviu, în ceea ce-l priveşte pe Traian Băsescu, este unul de “duioşie preventivă”.

Aspectele critice sunt edulcorate prin formulări “absolvitoare” (Băsescu nu a desecretizat complet arhivele pentru că “au fost inşi şi de la servicii, şi din mediul politic care, dintr-un interes personal sau altul, nu voiau să se facă pasul ăsta”. Cu alte cuvinte, dac-ar fi fost după Băsescu… De parcă n-ar fi fost!).

Dezvăluirile sensibile sunt întoarse în interpretări şugubăţ – laudative cum ar fi referirea la “nota lui Băsescu”, recenzată de dl. Pleşu astfel: “Era ceva în stilul ăsta al lui, de “băiat de băiat”. Nu era ceva care incrimina politic pe cineva”.

Revenind la întrebarea din titlu, aş minţi să afirm că îi cunosc răspunsul. Dacă, însă, pe cineva ar interesa ce cred eu, ar trebui să-mi preced prezentarea ipotezei cu un fragment din comentariul pe care, cu circa o lună în urmă, îl făceam la articolul domnului Pleşu intitulat “ Ce nu trebuie să spună un preşedinte”:

“Acum, prin acest articol, Andrei Pleşu face un act de curaj. Riscă a-şi pune în cap o parte din prieteni, surprinşi cam goluţi, în partea asediată a baricadei, de vălul ridicat fără preaviz de amicul lor. Dar, mai ales, riscă să-şi pună în cap pe chiar subiectul cugetărilor sale care ”nu stă prea mult pe gînduri cînd e să te altoiască”.

La returul de rever preşedintele e spectatorul propriilor automatisme. Întâi îi scapă mâna, apoi, dacă a nimerit vitrina cu cristaluri, dă vina pe soartă (“poate a spus copilul ceva, poate a înjurat”).

În zilele următoare vom vedea în ce fel îşi va înşuruba cuvenitul dos de labă în obrazul nebătut îndeajuns al domnului Pleşu.”

Cred că, înainte de a-şi înşuruba cuvenitul dos de labă în obrazul domnului Pleşu, Preşedintele i-a ricoşat prin terţi nişte mesaje de potolire. Şi mai cred că dl. Pleşu a înţeles şi a apreciat.

Contele de Saint GermainEditorialePolemice  Scris în 29 sep. 2010 Andrei Pleşu apare azi în presa scrisă printr-un articol în Adevărul şi printr-un interviu în Ev. Z.  Prima parte a comentariului meu se referă la articolul din Adevărul. Andrei Pleşu este un prea abil  jongleur stilistic, un trăitor din cuvinte prea hârşit în obţinerea de efecte...Blog politic si polemic