Scorul acestui articol
[Total: 0 voturi. Media: 0]

(Acest comentariu a fost postat la articolul din EVZ al lui Mircea Cartarescu intitulat „Spre soare cu aripi de ceara”, articol ce poate fi citit accesand linkul http://www.evz.ro/detalii/stiri/senatul-evz-spre-soare-cu-aripi-de-ceara-932433.html)

 

La ce să fie bună propaganda politică dacă nu la a aduce din condei evenimentele, oricare ar fi ele, in favoarea taberei căreia îi aparții. A face, adică, din alb negru și din negru alb, după cum o dictează interesul de partid.

Când Crin Antonescu a fost ales președinte al PNL, i s-au pus automat în cârcă, de către comunicatorii puterii, toate păcatele cu care fusese lestat Tăriceanu, anterior, pentru a fi târât la fund și a nu se mai ridica. Pe drept, pe nedrept, Antonescu a fost acuzat en-gros, cu copy „“ paste, că doar electoratul nu o fi devenit peste noapte mai vigilent, să-și pună întrebări.

Una dintre primele și cele mai asurzitoare tinichele zdrăngănite de echipa de zgomote portocalie a fost aceea că și noul președinte PNL, ca și anteriorul, nu ar fi altceva decât o marionetă în mâinile hulpave ale odiosului mogul Dinu Patriciu.

Cu obiectivitatea, ascuțimea minții și clarviziunea-i bine cunoscute, Mircea Cărtărescu se lăuda prin ianuarie 2011, cu aerul său de băiat modest, cum „prevăzuse” mai de mult, citez,  „o rușinoasă înțelegere (de mult ticluită de Patriciu) între ei (Antonescu + PNL n.a.) și PSD”. La momentul acela i se părea, acestui remarcabil cavaler al dreptății, că pedalarea în continuare pe minciuna cu Antonescu la remorca lui Patriciu, mai poate încă aduce foloase găștii. Puțin îi păsa de evidențele că cei doi sunt în plin război. Mințea senin și entuziast, pentru că lumea e frumoasă și familia lui mai avea încă multe locuri de vizitat.

Iată că azi Mircea Cărtărescu întoarce cu dexteritate, sub nasul nostru, paharele opacizate de slin și, surpriză, recunoaște că distanțarea dintre Patriciu și Antonescu este „pe bune”. Că să nu pară însă prea turmentat în prezența fostelor sale convingeri, și, implicit,  a sentențiozității sale cu tonuri de sperjur, începe să relativizeze: Tăriceanu nu a fost ci doar „părea” un satelit al lui Patriciu, iar Patriciu „POATE că la început l-a creditat pe Antonescu”. Observați, POATE!

Or fi unii care ar aștepta, după așa o întorsătură, ca poetul, cu aptitudinile sale de om de curte, să curteze puțin și bunul simț și să risipească măcar o vorbă de apreciere pentru, totuși, independența lui Crin față de mogulul cel rău. Ei, aș! Alba „“ neagra e o hoție nemiloasă. Se practică cu pletele în vânt și cu mâinile cu unghii negre (de cerneală, evident), la derută. Cel din față trebuie prostit, ca atunci când paharul se ridică adevărul să nu fie acolo unde părea evident ci dincolo, unde înseamnă profit pentru scamator.

La asta se rezumă buna-credință a domnului Cărtărescu: la a ne spune că nimic nu e cum pare. Și, prin urmare, oricât de mult s-ar contrazice, dreptatea nu-l părăsește niciodată. Pentru că, nu-i așa, dânsul este maestru în alba „“ neagra cu frazele meșteșugite.

Antonescu e rău, bidon gol, orice-ar face și oricucine s-ar alia. Deși, dacă mâine ar decide să se alieze cu Traian Băsescu, sunt sigur că Mircea Cărtărescu ar mai amesteca o dată paharele lui de mic întreprinzător cu vorba și ne-ar scoate de acolo, natural și cu bunăcredință, un Antonescu reevaluat.

Contele de Saint GermainPolemicealba neagra,Crin Antonescu,Mircea Cartarescu,Patriciu,Senatul EVZ,spre soare cu aripi de ceara,Traian Basescu(Acest comentariu a fost postat la articolul din EVZ al lui Mircea Cartarescu intitulat 'Spre soare cu aripi de ceara', articol ce poate fi citit accesand linkul http://www.evz.ro/detalii/stiri/senatul-evz-spre-soare-cu-aripi-de-ceara-932433.html)   La ce să fie bună propaganda politică dacă nu la a aduce din condei evenimentele, oricare ar fi ele, in favoarea taberei...Blog politic si polemic