Scorul acestui articol
[Total: 0 voturi. Media: 0]
(Acest comentariu a fost postat la articolul din EVZ al lui Mircea Cartarescu intitulat “Spre soare cu aripi de ceara”, articol ce poate fi citit accesand linkul http://www.evz.ro/detalii/stiri/senatul-evz-spre-soare-cu-aripi-de-ceara-932433.html)

 

La ce să fie bună propaganda politică dacă nu la a aduce din condei evenimentele, oricare ar fi ele, in favoarea taberei căreia îi aparţii. A face, adică, din alb negru şi din negru alb, după cum o dictează interesul de partid.

Când Crin Antonescu a fost ales preşedinte al PNL, i s-au pus automat în cârcă, de către comunicatorii puterii, toate păcatele cu care fusese lestat Tăriceanu, anterior, pentru a fi târât la fund şi a nu se mai ridica. Pe drept, pe nedrept, Antonescu a fost acuzat en-gros, cu copy – paste, că doar electoratul nu o fi devenit peste noapte mai vigilent, să-şi pună întrebări.

Una dintre primele şi cele mai asurzitoare tinichele zdrăngănite de echipa de zgomote portocalie a fost aceea că şi noul preşedinte PNL, ca şi anteriorul, nu ar fi altceva decât o marionetă în mâinile hulpave ale odiosului mogul Dinu Patriciu.

Cu obiectivitatea, ascuţimea minţii şi clarviziunea-i bine cunoscute, Mircea Cărtărescu se lăuda prin ianuarie 2011, cu aerul său de băiat modest, cum “prevăzuse” mai de mult, citez,  “o ruşinoasă înţelegere (de mult ticluită de Patriciu) între ei (Antonescu + PNL n.a.) şi PSD”. La momentul acela i se părea, acestui remarcabil cavaler al dreptăţii, că pedalarea în continuare pe minciuna cu Antonescu la remorca lui Patriciu, mai poate încă aduce foloase găştii. Puţin îi păsa de evidenţele că cei doi sunt în plin război. Minţea senin şi entuziast, pentru că lumea e frumoasă şi familia lui mai avea încă multe locuri de vizitat.

Iată că azi Mircea Cărtărescu întoarce cu dexteritate, sub nasul nostru, paharele opacizate de slin şi, surpriză, recunoaşte că distanţarea dintre Patriciu şi Antonescu este “pe bune”. Că să nu pară însă prea turmentat în prezenţa fostelor sale convingeri, şi, implicit,  a sentenţiozităţii sale cu tonuri de sperjur, începe să relativizeze: Tăriceanu nu a fost ci doar “părea” un satelit al lui Patriciu, iar Patriciu “POATE că la început l-a creditat pe Antonescu”. Observaţi, POATE!

Or fi unii care ar aştepta, după aşa o întorsătură, ca poetul, cu aptitudinile sale de om de curte, să curteze puţin şi bunul simţ şi să risipească măcar o vorbă de apreciere pentru, totuşi, independenţa lui Crin faţă de mogulul cel rău. Ei, aş! Alba – neagra e o hoţie nemiloasă. Se practică cu pletele în vânt şi cu mâinile cu unghii negre (de cerneală, evident), la derută. Cel din faţă trebuie prostit, ca atunci când paharul se ridică adevărul să nu fie acolo unde părea evident ci dincolo, unde înseamnă profit pentru scamator.

La asta se rezumă buna-credinţă a domnului Cărtărescu: la a ne spune că nimic nu e cum pare. Şi, prin urmare, oricât de mult s-ar contrazice, dreptatea nu-l părăseşte niciodată. Pentru că, nu-i aşa, dânsul este maestru în alba – neagra cu frazele meşteşugite.

Antonescu e rău, bidon gol, orice-ar face şi oricucine s-ar alia. Deşi, dacă mâine ar decide să se alieze cu Traian Băsescu, sunt sigur că Mircea Cărtărescu ar mai amesteca o dată paharele lui de mic întreprinzător cu vorba şi ne-ar scoate de acolo, natural şi cu bunăcredinţă, un Antonescu reevaluat.

Contele de Saint GermainPolemicealba neagra,Crin Antonescu,Mircea Cartarescu,Patriciu,Senatul EVZ,spre soare cu aripi de ceara,Traian Basescu(Acest comentariu a fost postat la articolul din EVZ al lui Mircea Cartarescu intitulat 'Spre soare cu aripi de ceara', articol ce poate fi citit accesand linkul http://www.evz.ro/detalii/stiri/senatul-evz-spre-soare-cu-aripi-de-ceara-932433.html)   La ce să fie bună propaganda politică dacă nu la a aduce din condei evenimentele, oricare ar fi ele, in favoarea taberei...Blog politic si polemic