Scorul acestui articol
[Total: 223 voturi. Media: 4.8]

Să nu credeți că, în materie de numiri în posturi importante din străinătate, metodele statului român de-acum s-au schimbat prea mult față de perioada CeauÈ™escu. AÈ™a cum Traian Băsescu a fost propus È™i susținut la Anvers pentru că era omul securității ceauÈ™iste, tot astfel Dacian CioloÈ™ a fost propus Comisar European de administrația Băsescu pentru că era omul serviciilor secrete ale regimului. Astfel de personaje au întotdeauna pe lângă funcția oficială, cea de pe hârtie, și o sarcină informativă sub acoperire, despre care toți știu dar nimeni nu vorbește. A trebuit să fac aceste precizări pentru a stabili clar un punct de plecare fulminantei cariere administrative a „žtehnocratului” Cioloș.

Reforma majoră pe care Klaus Johannis a anunțat-o ca pivot al programului său de modernizare a țării a fost formulată în termeni fără echivoc: „žschimbarea din temelii a clasei politice româneÈ™ti”. „žSistemul” a îmbrățiÈ™at cu entuziasm ideea. Pentru o astfel de primenire, care avea să întâmpine o rezistență acerbă din partea celor vizați a fi scoÈ™i din scenă, era nevoie de o mână forte. Adică de instituțiile dure ale statului, singurele antrenate să manipuleze, să amăgească È™i, la nevoie, să bage mulțimi în sperieți și politicieni la închisoare.

După primele miÈ™cări, planul pus la cale de sistem a putut fi decriptat în liniile sale de forță: evacuarea cu orice preț È™i prin orice mijloace, din prim-planul vieții politice româneÈ™ti, a partidelor considerate ca fiind principalele promotoare È™i practicante ale marii corupții (aici ținta preferată devenind PSD) È™i instalarea în locul lor a unei clase politice noi, cu alte partide, cu oameni proaspeți È™i mai puțin predispuÈ™i corupției.

Un plan cinic, dacă privim spre metodele necesare punerii lui în aplicare, un plan din categoria „žscopul scuză mijloacele”.  Generos pentru țară dar, în egală măsură, utopic, dacă îți propui să-l aplici cu mijloace exclusiv democratice.  Iar guvernanții noștri au priceput asta din prima și, pentru a-l ajuta să devină realist, au convenit tacit că, din când în când, mai pot lăsa democrația să aștepte în anticameră până când rezolvă ei, cum știu mai bine, problemele delicate ale acestei reforme.  Destule evenimente, în ultima perioadă, ne-au demonstrat chiar un exces de zel în folosirea acestui tip de compromis. În îngrijorător de multe cazuri comportamentul democratic al instituțiilor de forță nu doar că a fost, temporar, suspendat,  însă, literalmente, democrația a fost călcată în picioare.

În primul rând pentru că planul amintit s-a bazat pe abuzuri grosolane. Folosirea justiției ca instrument major de eliminare a unor politicieni luați la țintă, prin întocmirea unor dosare aberante, bazate pe acuzații cusute cu ață albă, a reprezentat, poate, principalul abuz. Dar nu singurul. Străzii, de exemplu, i s-a dat un rol important în nesocotirea majorităților. Prin folosirea facebook-ului ca agent mobilizator È™i manipulator, s-a reuÈ™it scoaterea la proteste a unor mulțimi destul de numeroase atunci când le priveai  la televizor dar minoritare până la nesemnificativ în raport cu procentele reale ale țării electoare. TotuÈ™i, prin astfel de maÈ™inațiuni, a fost schimbat un guvern legitim cu unul aÈ™a zis tehnocrat. Format din oameni pe care nu i-a votat nimeni, aduÈ™i de nicăieri și, pe deasupra, incompetenți ca … noaptea.

Acum, să mă întorc la Dacian Cioloș. V-ați întrebat cum se face că, imediat după protestele de la „žColectiv” și demisia lui Ponta, Traian Băsescu anunța, ca sigur, că Dacian Cioloș va fi noul prim „“ ministru? Erau acele zilei când Klaus Johannis mima consultarea populară și ne dădea de înțeles că a declanșat un vast proces de căutare a unui candidat de prim ministru care să corespundă portretului robot indicat de tinerii frumoși și liberi din stradă. Noul președinte se făcea că stă cu urechea aplecată la popor în timp ce vechiul președinte ne asigura că hotărârea lui Johannis e deja luată și că tot ce întreprinde acesta e un stângaci joc de glezne, la comandă, menit doar a masca cine și cum l-a impus, în realitate,  pe noul prim ministru.

Eu îmi amintesc perfect acele momente, când am și scris negru pe alb că nu e vorba de o selecție făcută de președinte ci de un nume ce nu poate fi negociat, primit de acesta, în plic, de la servicii.

De unde știa Traian Băsescu faptul că Cioloș și nu altcineva va fi succesorul lui Ponta?  De la sistemul pe care îl condusese 10 ani și care avea întotdeauna pregătiți înlocuitori „žde nădejde” pentru funcțiile cheie din stat. Naivii care l-au crezut pe Johannis că se dă de ceasul morții pentru a găsi un tehnocrat pe gustul celor 10 000 de protestatari din București, că acesta, sânge proaspăt, va fi selectat în urma consultărilor cu societatea civilă, au primit, de fapt, o conservă. Pusă bine la păstrare de strategii din umbră ai acestei țări, încă din mandatul lui Traian Băsescu.

Faptele ulterioare m-au confirmat pe deplin. „žConserva” Cioloș a fost activată! Iar una dintre primele sale vizite, după nominalizare, s-a petrecut la Traian Băsescu. Vi se pare ciudat? Mie, deloc! Lui Traian Băsescu, un ex care la acel moment nu mai reprezenta nimic oficial, trebuia să i se prezinte onorul. Chestie de protocol și ierarhii militare.

Cioloș nu a fost instalat de „žsistem” la Palatul Victoria ca să-și valorifice competențele ci ca să execute misiuni. Întocmai și la timp! Cu o jumătate dintre miniștri impuși de SRI și cealaltă jumătate impuși de SIE, Cioloș a girat (și încă girează) un experiment pe care marii jucători externi au pariat la greu: ruinarea României și scoaterea ei la mezat, pentru un preț de nimic.

Se doresc argumente? Mă rezum la două, poate nu cele mai semnificative dar, cu siguranță, de mare stridență: doi miniștri din guvernul Cioloș și faptele lor.

Cristian Ghinea, Ministrul Fondurilor Europene: zero absorbție fonduri europene, vax „“ albina aport pentru țărișoară. În schimb gălăgios, arogant, cu un background clarificator în privința stăpânilor din colecție: cunilingus-ist băsist în perioada 2005 „“ 2014, ONG-ist sorosist de mare succes viager, fan al Monicăi Macovei până la profunzimi de efuziuni materne, înghițit de Dacian Cioloș în guvern la pachet cu alte vomitive transmise prin ordin de zi pe unitate.

Raluca Prună, Ministrul Justiției: campioana gafelor și regina halatelor de baie flaușate arborate pe treptele  instituțiilor de stat. Ce declară, recent, domnul Cioloș, despre cea care nesocotește drepturile omului, îi minte pe judecătorii de la CEDO, este huiduită sincron și de magistrați și de gardienii din penitenciare, și de deținuți și de Parlamentul României? Citez: „Eu cu doamna ministru Pruna am lucrat bine. E o persoana onesta, care e directa, probabil cateodata prea directa. Nu are experienta politica, dar are onestitate si isi foloseste experienta profesionala cat mai bine in ceea ce face.”

Care experiență profesională? De obscură traducătoare la Bruxelles și obedientă asistentă a Monicăi Macovei? Care onestă (de două ori în 3 rânduri de scuze ale premierului)? Onestă că minte natural? Sau onestă că minte grosolan  („ž60 de foÈ™ti magistrați au pensii de un miliard de lei vechi pe lună”)? Ce să zică și Dacian Cioloș dacă cei care o susțin pe Raluca Prună sunt mai mari în grad decât el? Zice și el ce i se permite: „Eu cu doamna ministru Pruna am lucrat bine”.

Acesta este premierul de care țara, zice-se, are nevoie! Pentru susținerea căruia, în tentativa de a obține un  nou mandat, se calcă pe picioare Alina Gorghiu și Nicușor Dan.

Vreau să o spun clar, pe înțelesul tuturor: Dacian Cioloș este premierul serviciilor secrete. În cazul unui vot popular nu l-ar vota nici dracu”™. S-ar face de râs. Pentru românul statistic, acest ins al nimănui nu contează. Românului statistic îi e indiferent ca persoană, pentru că nu are identitate politică. Tocmai de aceea domnul Cioloș refuză cu obstinație să intre într-un partid. Varianta de succes pentru el este doar numirea directă. Cei din spatele lui, cu epoleții și sforile, au însă o problemă: chiar și ca apolitic, Dacian Cioloș are nevoie, fiind an electoral, de o locomotivă care să îl propulseze. PNL, cel vizat inițial pentru acest rol, exersează însă de zor, în ultima vreme, cascadorii sinucigașe, cum ar fi căderea în picaj. Și atunci, mai rămâne ca variantă de avarie, USR.

Acest USR care, cu voia sau fără voia lui Nicușor Dan, a devenit vehiculul politic principal în care serviciile secrete își pun toată nădejdea. Îl infiltrează din greu, îl susțin din umbră să-și facă filiale prin țară și să strângă semnăturile necesare înscrierii la BEC, dezvoltă strategii mediatice prin care să obișnuiască opinia publică cu ideea unui 15% pentru acest partid care, cu două luni în urmă, era practic, inexistent.

Nu știu cât de conștient este Nicușor Dan de înghițirea partidului său de către servicii, însă faptul că declară pe unde apucă că USR îl va sprijini pe Dacian Cioloș pentru obținerea unui nou mandat de premier nu face decât să servească acest partid pe tavă unor structuri și interese oculte. Care, dacă planul le va reuși, sau îl vor convinge apoi pe Nicușor Dan să devină pionul lor ascultător sau vom afla, dintr-un dosar încropit la repezeală de procurorii DNA, că și Nicușor Dan este la fel de corupt ca întreaga clasă politică din care, nu?, acum face și el parte.

Contele de Saint GermainEditorialeComisar european,Cristian Ghinea,Dacian Ciolos,Klaus Johannis,ministrul fondurilor europene,Monica Macovei,Nicusor Danservicii secrete,protestele de la Colectiv,Raluca Pruna ministrul justitiei,schimbarea clasei politice,scopul scuza mijloacele,tinerii frumosi si liberi,USR,Victor PontaSă nu credeți că, în materie de numiri în posturi importante din străinătate, metodele statului român de-acum s-au schimbat prea mult față de perioada CeauÈ™escu. AÈ™a cum Traian Băsescu a fost propus È™i susținut la Anvers pentru că era omul securității ceauÈ™iste, tot astfel Dacian CioloÈ™ a fost propus...Blog politic si polemic