Scorul acestui articol
[Total: 0 voturi. Media: 0]

Evenimentele recente de la granița sa de Est ridică valoarea de întrebuințare a României nu doar pe piața NATO dar și pe cea a UE. Efective ale alianței din toate armele sunt concentrate în zonă iar influentul analist și scriitor britanic Edward Lucas, autorul unei cărți mult citate în ultima vreme, „Noul Război Rece”, avertizează în Daily Mail: „Dacă se ajunge la o escaladare militară a situației din Ucraina, acesta ar putea fi începutul celui de-al treilea război mondial”.

 Format la școala securităților comuniste, ca și Traian Băsescu, Vladimir Putin nu ezită să joace cartea intimidării și chiar să lovească primul atunci când este încolțit. Pe principiul „cedează cel care are mai mult de pierdut”, el știe că, între ruși și țările din blocul NATO, cei care ar avea mai mult de pierdut în cazul unui conflict generalizat sunt adversarii săi de azi. De aceea sfidează tratate, invadează teritorii, face manevre militare amenințătoare.

Cu atenția și prioritățile geo-strategice concentrate, până în urmă cu câteva luni, în  alte 5-6 zone sensibile ale planetei, americanii s-au văzut, brusc, obligați să focalizeze pe Ucraina și proximități. Astfel România a căpătat , la Washington, o nouă greutate. Un statut special, de teritoriu fierbinte.

Având în vedere că, chiar și atunci când ne clasau la „diverse„, considerând că nu suntem atât de importanți încât  săși numească un ambasador plin la București, SUA și-au propus și ne-au impus, ca țintă nenegociabilă,  reducerea corupției de la stadiul de flagel la cotele rezonabile ale unui fenomen controlat, putem să deducem fără a avea nevoie de prea multă intuiție că acum, în noile condiții, presiunea pe acest subiect va crește și mai mult.

Sub semnul acestei presiuni, cu multe și ingenioase forme de manifestare, se va derula (că ne place sau nu ne place) acest dublu an electoral 2014 în România. An electoral în care, la momentul de față, se profilează un câștigător detașat (40%) la europarlamentare, e vorba de USD, și o luptă echilibrată, în turul doi, la prezidențiale, între candidatul USD și cel al opoziției la USD.

Miza principală a alegerilor europarlamentare a devenit, atât pentru USD cât și pentru partidulețele  așa – zis de dreapta apropiate  președintelui Băsescu, una atipică, deloc legată de treburile de la Bruxelles: scoaterea din jocul prezidențialelor a lui Crin Antonescu. Acesta, într-un gest pripit, de inutilă bravură, a apucat să promită că dacă PNL va obține sub 20% la europarlamentare, el își va da demisia de la conducerea PNL. Brusc, toți adversarii săi au ieșit din apație și s-au simțit înviorați de o nesperată motivație de campanie: să țină PNL sub 20% și să scape astfel de concurența lui Crin Antonescu la prezidențiale. Doar că, și în ipoteza demisiei lui Crin Antonescu, trebuie analizate două posibile continuări: a) congresul PNL să nu-i aprobe demisia și el să candideze în continuare la prezidențiale de pe poziția de președinte al PNL sau b) demisia să-i fie aprobată dar, așa cum a declarat deja, să-și păstreze opțiunea de a candida în noiembrie dacă partidul îl va susține.

La momentul acesta un lucru e cert: urmare a ruperii USL și a umărului partizan pus de principalele televiziuni de știri pentru a-l face pe el principalul vinovat de această rupere, Crin Antonescu scade în sondaje. Este, așadar, foarte posibil ca peste o lună PNL să nu poată trece pragul (devenit critic) de 20%. Ce se va întâmpla cu un Crin Antonescu erodat și de acestă înfrângere? Greu de anticipat. Dacă partidul îi va aproba demisia, această mișcare de decapitare va căpăta sens și potențial doar urmată imediat de o alta: trecerea cu arme și bagaje a celor care au votat-o, în tabăra Tăriceanu și refacerea USL.  Căci să-l dai jos pe Antonescu și să ții partidul unit ar fi o performanță ce ar presupune un înlocuitor cel puțin cu notorietatea celui inlocuit. Singurul de la PNL care ar îndeplini această condiție ar fi Klaus Johannis. Care nu cred că ar accepta un astfel de joc fără consimțământul lui Antonescu, mai ales că a fost la dreapta lui pe toată durata negocierilor infructuoase cu PSD.

Și ajungem astfel la prezidențiale, turul doi. Un finalist – reprezentantul USD. Cel mai probabil Ponta dar posibil și alții: Oprescu, Geoană, Isărescu, Tăriceanu. Al doilea finalist, cel mai probabil Antonescu dar posibil și alții: Johannis, Predoiu, MRU, Boc, Udrea.

Oricare reprezentant al USD, confruntat cu oricare dintre Predoiu, MRU, Boc, Udrea, câștigă în turul doi detașat.

Oricare reprezentant al USD confruntat cu Antonescu sau Johannis pierde 45% – 55%.

Ponta confruntat cu Antonescu sau Johannis, 50% – 50%.

La ora actuală finala cea mai probabilă este Ponta – Antonescu sau Ponta – Johannis.

Ea va fi influențată major, dacă nu chiar decisă, de interesele SUA despre care vorbeam la început.

Dacă Ponta va convinge  că are forța și determinarea de a-și lăsa baronii corupți pradă justiției, va avea o șansă la victorie. Dacă însă se va comporta, ca acum, precum sclavul acestor baroni,  președinția va fi câștigată de adversarul său.

O să mă întrebați unde este legătura acestor evaluări cu întrebarea din titlu din moment ce, în toate variantele prezentate, candidații lui Băsescu pierd? Cum ar putea reveni Băsescu la putere în aceste condiții?

În niciun caz cu ajutorul lui Antonescu sau Johannis, în ipoteza în care unul dintre ei câștigă președinția, cum se străduiește să inducă prin toate tertipurile persuasive propaganda lui Victor Ponta.

Băsescu ar putea reveni la putere cel mai curând în 2016, nicicum mai devreme, adus de valul nemulțumirilor populare generate de o eventuală guvernare totalitaristă a PSD. Dacă, după prezidențialele din noiembrie, PSD va redeveni partidul – stat, desemnând din rândurile sale și primul ministru și președintele, atunci, aproape cert, el își va recăpăta și reactiva toate reflexele autoritariste și de corupție din vremea regimului Iliescu – Năstase.

Eu unul sper să nu se ajungă acolo. Sper ca destinul nostru, ca țară, să nu se încăpățâneze a ne demonstra că orice rău are mai-răul său. Sper ca pedepsele istoriei să se oprească la Traian Băsescu și, desemnându-l pe acesta ca rău suprem, final de decădere, să intrăm, în fine, în zodia înălțării.

Contele de Saint GermainEditorialeBoc,Crin Antonescu,Daily Mail,Edward Lucas,Geoana,Isarescu,Klaus Johannis,MRU,NATO,Oprescu,PNL,Predoiu,PSD,Razboiul Rece,regimul Iliescu - Nastase,Tariceanu,Udrea,Ukraina,Victor Ponta,Vladimir PutinEvenimentele recente de la granița sa de Est ridică valoarea de întrebuințare a României nu doar pe piața NATO dar și pe cea a UE. Efective ale alianței din toate armele sunt concentrate în zonă iar influentul analist și scriitor britanic Edward Lucas, autorul unei cărți mult citate în...Blog politic si polemic