Scorul acestui articol
[Total: 0 voturi. Media: 0]
 

(Comentariu scris la articolul lui M. Mihăieş din EVZ, 25 oct. 2010, intitulat “ Jurnalism, numele tău e nemernicie”, ce poate fi citit accesând linkul http://www.evz.ro/detalii/stiri/senatul-evz-jurnalism-numele-tau-e-nemernicie-910156.html )

(Freud: “tendinţele sau dorinţele profunde ale individului vin în conflict cu convingerile sale morale şi sunt alungate în subconştient, de unde tind să reapară sub o formă travestită”.)

Dl. Mihăieş, prin ce şi cum scrie în aşa zisele sale editoriale, ne transmite tot mai des simptome in loc de idei.  De aceea voi apela şi la puţină psihanaliză în completarea  analizei pe text.

Temele alese de MM par a avea, în ultima vreme, profunde explicaţii freudiene.

Dotat de la natură cu un viguros caracter cameleonic, a încercat cu obstinaţie, mai ales de când unii interesaţi i-au dat iluzia că ar putea fi confundat cu un intelectual subţire, să-şi alunge în subconştient  toate atributele  rele venite la pachet cu caracterul: superficialitatea, oportunismul, geometria variabilă a reperelor morale, mitocănia, resentimentarismul şi, peste toate, un perfect mahalagism – vorba lui – de Cuţarida.

Doar că subconştientul lui MM care, se pare, l-a citit pe Freud (vezi citatul de la început) îi joacă acum o festă : îl împinge pe individ  să ne expună pe tarabă, scriind ceea ce scrie, tocmai ce intenţiona să ascundă sub preş : propria nemernicie. Cum o face ? Cum a făcut-o şi în editorialul trecut, exact cum prevede Freud : sub o formă travestită. Incercând să încarce biografiile adversarilor cu  tarele morale ale lui şi ale stipendiatorilor lui.

Fondul acestei ultime însăilări Mihăieşiene este atât de autobiografic, atât de aplicabil autorului prin abjecţie şi concluzii, încât m-aş considera atras într-o capcană dacă aş comenta polemic măcar o idee din acest text.

Ce mi-a produs din nou delicii este forma. Mulţumesc pe această cale corectorilor care, prefăcându-se seduşi de fond, au închis ochii la noile guguştiuceli gramaticale ale acestui Caţavencu al limbii române.

Iată cum scrie eminentul (???)  profesor universitar (şi critic literar pe deasupra):

“E vorba de amprentele, de planul de atac, de Statul Major al unui complot în toată regula.” Corect ar fi fost “ALE unui complot”.

Şi încă una, ca să vedeţi că nu e greşeală de tipar ci de liceu:

“Dau exemplul ICR pentru că sunt relativ bine informat despre partea vizibilă şi partea mai puţin vizibilă a mârşăviilor la care s-au dedat”. Corect ar fi fost “ALE mârşăviilor”.

Ştiu că vor sări ca arşi în apărarea “maestrului” unii cu o gramatică aşişderea. Vor susţine că nu aceste chichiţe contează ci fondul: cât de ticăloşi sunt mogulii şi cât de bun este domnul preşedinte. Am şi pentru aceştia două citate triste (în măsura în care chiar or crede că MM o fi vreun călăuzitor cu opinii ferme şi principii altele decât “pupă-i în bot şi ia-le tot”).

Mircea Mihăieş – “Masca de fiere”

“„Sunt departe de a împărtăşi simpatia multora dintre gazetari faţă de fostul căpitan de vapor ajuns multiplu ministru. N-am apreciat niciodată umorul lui cam grosolan, şmecheria unsuroasă a superiorului care se bate pe burtă cu subordonaţii. Nu cred nici în marile lui calităţi manageriale …  Întrucît e Băsescu mai eficient decât Decebal Traian etc. Remeş?”
”Ilustrată superlativ de „cazul Băsescu”, în care orgoliile mitocăneşti, interesele de gaşcă, proasta creştere, incompetenţa şi neruşinarea îşi dau graţios mâna, viaţa politică de la noi pare, tot mai mult, o afacere între mafioţi. Clientelismul generalizat, teama pierderii privilegiilor (de la cele mărunte la cele inimaginabil de mari), reflexele totalitare fac din România o ţară în care normalitatea e tot mai mult excepţia, şi nu regula”.

A bon entendeur, salut!

Contele de Saint GermainPolemice  (Comentariu scris la articolul lui M. Mihăieş din EVZ, 25 oct. 2010, intitulat “ Jurnalism, numele tău e nemernicie”, ce poate fi citit accesând linkul http://www.evz.ro/detalii/stiri/senatul-evz-jurnalism-numele-tau-e-nemernicie-910156.html ) (Freud: “tendinţele sau dorinţele profunde ale individului vin în conflict cu convingerile sale morale şi sunt alungate în subconştient, de unde tind să...Blog politic si polemic