Scorul acestui articol
[Total: 0 voturi. Media: 0]

Chiar eram curios să văd în ce fel au influenţat rezultatele alegerilor din 9 decembrie depresia domnului Cărtărescu.  După ultimele editoriale din EVZ, în care vorbea cu exclamaţii gâtuite de spaimă despre perspectiva apocalipsei naţionale, despre România sub   Antonescu şi Ponta ca despre o viitoare gubernie rusă, am fost îngrijorat să nu-şi fi scăpat iremediabil de sub control, să nu facă vreun gest necugetat.

Acum m-am liniştit: rezultatele alegerilor au funcţionat, pentru domnia sa, ca un duş rece. L-au scos, adică, din fierbinţeala patimilor iraţionale, din frenezia generată de harpiile lumii paralele în care trăia, şi l-au putut recupera, cel puţin vreme de un editorial, pentru lumea reală. Astfel, elitistele frisoanele au fost înlocuite de o plebeiană dârdâială care l-a constrâns, din motive practice, să-şi întoarcă privirea dinspre sine spre exterior.

“De ce nu-l mai vor pe Băsescu?” este mai mult decât o întrebare, este o recunoaştere. Simplu fapt că o formulezi e un semn de însănătoşire.

Sigur, răspunsurile pe care ni le oferă Mircea Cărtărescu la aceast moment sunt încă afectate de febra ficţiunii în care singur s-a exilat. Dar nu răspunsurile sunt importante într-o primă fază a convalescenţei ci faptul că pacientul nu mai delirează.

“Poporul s-a pronunţat şi, cum democraţia nu poate fi pusă-n discuţie, nu mai e nimic de spus în privinţa validităţii ultimelor alegeri”.

Iată o frază care arată că, pe durata bolii, domnului Cărtărescu nu i-au fost afectaţi decisiv centrii gândirii. Unora, magia neagră la care i-a supus regimul Băsescu le-a produs disfuncţii ireparabile. Să ne amintim doar de Cristian Câmpeanu de la România Liberă care, anticipând rezultatele alegerilor, îi cerea preşedintelui Băsescu, nici mai mult nici mai puţin, să salveze ţara ignorând voinţa populară.

Cu tot respectul pentru suferinţa de acum a lui Mircea Cărtărescu şi neîncercând altceva decât să-i facilitez o înţelegere cât mai rapidă a adevăratelor probleme cu care se confruntă poporul său (poporul statistic şi nu acela stratificat), îi semnalez două percepţii eronate în legătură cu acesta, cu care văd că încă operează.
“Înainte de a ne-ntreba de ce vrea poporul o guvernare de stânga, ar fi bine să vedem mai întâi de ce el nu a mai vrut „regimul Băsescu””.

Să crezi că poporul român al anului 2012 a ales între o guvernare de stânga şi una de dreapta este o mare naivitate. Să susţii că în politica recentă a României PDL a însemnat dreapta iar USL stânga, este o regretabilă mistificare. Lucrurile sunt mult mai simple şi libere de doctrine decât ne spune domnul Cărtărescu. Poporul român nu a ales ci a sancţionat. A sancţionat corupţia, aroganţa, minciuna, ridicate la cote de Guiness book de regimul Băsescu şi nicidecum aşa zisele politici de dreapta ale acestuia, care au condus la prăbuşirea nivelului de trai. Să fie clientelismul politic alimentat de doamna Udrea cu miliarde de euro de la buget o politică de dreapta? Şi multe alte manevre legate de nume ca Blejnar, Anastase, Baconschi etc. să reprezinte virtuţi ale  emancipării capitaliste? Haide, zău…

“Băsescu a căzut şi pentru că a condamnat comunismul şi a deschis dosarele Securităţii”.

 

Asta mi se pare şi mai gogonată decât prima. Toată lumea şi-a dat seama cu câtă sinceritate şi bunăcredinţă a condamnat Traian Băsescu comunismul şi cât de pornit e el împotriva Securităţii din moment ce i-a reînviat practicile, perfecţionându-le. Aberanta amploare pe care au luat-o, sub regimul Băsescu, ascultările telefonice, asmuţirea la intimidare a procuraturii asupra oamenilor simpli, de la ţară, multe alte realităţi care confirmă o apetenţă maladivă a preşedintelui pentru control prin ameninţări, şantaj şi alte practici deprinse prin şcolile sinistrei Securităţi, sunt argumente serioase care demonstrează că domnul Cărtărescu se înşală în explicaţia sa.

Constat că, printre gafele lui Băsescu, Mircea Cărtărescu o menţionează pe cea cu Pleşu (???) dar uită să o amintească pe aceea cu Regele Mihai, care a revoltat în mult mai mare măsură. Este genul de evaluare disproporţionată care, din motive sentimentale sau de oportunism sau de altă natură, l-a adus pe domnul Cărtărescu în situaţia de a recepta şi prezenta  atât de distorsionat realităţile româneşti din ultimii ani.

Revin însă şi spun, în încheiere, că editorialul de azi e un semn încurajator. Căutarea de explicaţii, de către autor, ar trebui insă să continue însoţită de o încercare de a renunţa la prejudecăţile de până acum. Asta dacă doreşte să se lămurească cu adevărat.

Contele de Saint GermainEditorialeAntonescu,Basescu,cartarescu,Cristian Campeanu,EVZ,Plesu,Ponta,regele Mihai,Romania LiberaChiar eram curios să văd în ce fel au influenţat rezultatele alegerilor din 9 decembrie depresia domnului Cărtărescu.  După ultimele editoriale din EVZ, în care vorbea cu exclamaţii gâtuite de spaimă despre perspectiva apocalipsei naţionale, despre România sub   Antonescu şi Ponta ca despre o viitoare gubernie rusă, am fost...Blog politic si polemic