Scorul acestui articol
[Total: 2 voturi. Media: 1]

Parafrazându-l pe Napoleon, aș zice că orice căprioară  poartă sub blănița ei neprihănită blestemul de a deveni capră. La unele acest blestem se activează, la altele nu.

V-ați gândit vreodată ce diferență semantică există între aceste două cuvinte, căprioară și capră?

Poți culege dividende declarându-i iubitei „dansezi ca o căprioară”; nu te poți aștepta însă la nimic bun spunându-i „dansezi ca o capră”.

Ce căprioară părea Elena Udrea când, proaspătă și proaspăt descărcată de șeful ei de la PMB direct în țarcurile satinate ale Palatului Cotroceni, roșea recunoscându-și inofensiva gafă cu președintele Norvegiei. Și în ce capră a transformat-o puterea până la final când, cu gândul doar la poză, a ajuns să fie atât de caraghioasă încât să împartă sinistraților după inundații pantofi negri cu toc.

Ce căprioară ni se recomanda a fi Roberta Anastase când, cu praful celulitei incă nedepus pe coapsele cu care încercase să distragă atenția juriului de la Miss Univers, ne era livrată de același scouter de ovine direct pe treapta a treia a podiumului politic. Și ce capră am regăsit în acel jilț cu ocazia votării legii pensiilor.

Dar cea mai spectaculoasă metamorfoză din căprioară în capră mi se pare a fi cea a Monicăi Macovei. Prezentată la debutul ei politic drept un fel de conștiință a neamului, drept o Jeanne d”™Arc neatinsă de păcat,  oferită de providență românilor, căprioara fragilă lansată în lupta inegală cu lupul corupției s-a dovedit în final o capră dintre cele, vai, râioase. Au trădat-o multe, dar cel mai apăsat coada pe sus, scărpinăturile cu copita întru strivirea „loviturii de stat” imaginare și zbânțuielile rutuale (nu rituale!) de la invalidarea referendumului, când încerca să-și exporte râia subsuorilor  unui negustor de usturoi.

Poate că n-aș fi scris astăzi aceste rânduri dacă n-aș fi văzut-o ieri pe Monica Macovei în Parlamentul European într-una dintre cele mai căprești ipostaze ale carierei ei. Behăiala e ca tusea convulsivă. N-o poți opri la comandă.  Alarmată că, de data asta. minciunile ei inflamatoare își găseau replică și erau demontate una câte una, că s-ar putea ca manipularea să nu mai functioneze și plenul să se lămurească, în fine, asupra adevărului privind suspendarea lui Traian Băsescu, doamna Macovei și-a dat jos și în fața colegilor europeni masca de căprioară și s-a dezlănțuit într-o logoree incontinentă.

Președintele de ședință a trebuit să îi taie de mai multe ori microfonul și chiar să-i ceară cu ton autoritar să fie disciplinată.

Impresia generală a fost de scenă cu agitati în țarcul de la Săpoca. Protagonista, Monica Macovei.

Contele de Saint GermainEditorialecapra raioasa,celulita,Elena Udrea,Miss Univers,Monica Macovei,Parlamentul European,Roberta Anastase,SapocaParafrazându-l pe Napoleon, aș zice că orice căprioară  poartă sub blănița ei neprihănită blestemul de a deveni capră. La unele acest blestem se activează, la altele nu. V-ați gândit vreodată ce diferență semantică există între aceste două cuvinte, căprioară și capră? Poți culege dividende declarându-i iubitei 'dansezi ca o căprioară'; nu...Blog politic si polemic