Scorul acestui articol
[Total: 0 voturi. Media: 0]

După cum ați observat, un personaj insolit este îngăduit în ultima vreme să facă tumbe pe acest blog. Își zice @emigrant, e manierist în felul lui și dependent de strâmbături lexicale nerecomandate minorilor.

Are o particularitate care mă face, de la o vreme, să nu-l mai banez: e din categoria celor, destul de puțini, cărora nu le stă rău, ba uneori le stă chiar bine, spunând prostioare. Și asta deoarece le rostogolesc cu un anume șarm.

Eu, care îl ador pe San Antonio (acest monstru laic al licențiozității ca artă), nu pot rămâne indiferent când cineva îmi amintește de el. Este ceea ce se întâmplă, desigur păstrând proporțiile, și cu nemilosul meu critic.

Culmea e că, pe lângă că-i simt talent literar în onomatopeele cu care mă maimuțărește, îi mai găsesc uneori și justețe în reproșuri.

De aceea m-am hotărât: el va fi de azi înainte bufonul meu. Bufonul Contelui.

Contele de Saint GermainEditoriale@emigrant,bufon,Conte,San AntonioDupă cum ați observat, un personaj insolit este îngăduit în ultima vreme să facă tumbe pe acest blog. Își zice @emigrant, e manierist în felul lui și dependent de strâmbături lexicale nerecomandate minorilor. Are o particularitate care mă face, de la o vreme, să nu-l mai banez: e din categoria...Blog politic si polemic